Tag Archives: Linux

Despre OpenSource

Un articol interesant de Mihai Badici despre OpenSource software pe contributors.ro.

gnu_linux

Din anii ’80 o nouă stafie bântuie planeta, ca să îl parafrazez pe tătuca Marx. Mișcarea GNU, care a generat avalanșa de software OpenSource pe care o avem la dispoziție astăzi, ar fi fost cu siguranță pe placul ideologul comunismului. Totuși, se pare că societateacapitaliștilor veroși îi priește chiar mai mult și a reușit să își găsească un loc solid în lumea IT globală .

Proiectul GNU a fost inițiat de Richard Stallman în 1983, dar în momentul de față miscarea OpenSource a depășit cu mult cadrele acestui proiect. La origine manifestul lui Stallman dădea glas unei frustrări comune în lumea IT-ului: pasionații domeniului doreau să poată avea control asupra software-ului pe care îl rulează, pentru a-l putea analiza, modifica, îmbunătăți. Ori, distribuit în formă de executabil, software-ul este extrem de dificil de analizat ( la nivelul actual, aproape imposibil). Si bineînțeles era și scump, ceea ce în atmosfera de efervescență a anilor ’80 era un impediment major în dezvoltarea sa de către entuziaști.

Totuși, partizanii OpenSource au făcut mereu distincția între “free as in free speech” și “free as in free beer”. Cu alte cuvinte, deși nu ignoră avantajul de a fi gratis, ceea ce e important este accesul la conținut, respectiv accesul la surse. Astfel au apărut  licențele GPL , care permit distribuirea software-ului doar împreună cu codul sursă. Ideea de bază este că software-ul poate fi modificat și distribuit în această formă, cu condiția ca modificările să fie distribuite și ele sub formă de cod sursă.

Oamenii scriind cod disponibil gratuit, asta chiar arată ca o idee comunistă, iar Balmer chiar a declarat la un moment dat că “Linux is a cancer that attaches itself in an intellectual property sense to everything it touches”  ( de fapt licența nu obligă la distribuirea gratuită, însă permițînd redistribuirea, e cam greu să obții mulți bani din vânzarea software-ului). Și totuși…

Secretul succesului constă tocmai în coexistența elementelor opensource cu cele proprietar.

Un producător de routere, de exemplu, ar trebui să scrie un minisistem de operare pentru echipamentele pe care le produce ( și unii chiar aașa procedează). Insă mai ușor este să preia un kernel OpenSource ( de obicei un Linux sau FreeBSD) și să scrie doar părțile specifice hardware-ului pe care îl produc. Respectivul soft poate fi sau nu proprietar, nu prea contează, interesul e să obții un router funcțional în timp scurt și să îl pui pe piață înaintea concurenței. Această abordare funcționează pentru majoritatea produselor hardware; dacă produsul conține un modul care trebuie protejat de ochii concurenței, acesta va fi acționat de un modul software closed source.

Bineînțeles, există scenariul normal, în care banii vin din suportul tehnic. Lucrurile sunt simple; dacă nu vă ocupați cu IT-ul, încercați să porniți un server de mail sau de web mai întâi pe Windows, apoi pe Linux. E probabil că nu veți reuși să le faceți să meargă pe niciunul. Deci va trebui să apelați oricum la cineva. Doar că în cazul în care optați pentru Microsoft, veți plăti consultanță+ licență.

Mișcarea OpenSource este însă mult mai importantă pe un plan mult mai subtil, de aceea asocierea cu paradigma comunistă a fost mai mult o glumă. Lumea academică are nevoie ca de aer de schimbul de informații; de aceea contractul universităților americane cu DARPA s-a transformat atât de repede și atât de fundamental în Internetul de astăzi. Software-ul este o ocupație inginerească în plină dezvoltare, programatorii în devenire trebuie să învețe de la cei mai buni, programatorii buni trebuie să schimbe între ei idei și soluții pentru ca domeniul să progreseze. Nu în ultimul rând, programatorii trebuie să mai dea câte un copy/paste din software-ul anterior, pentru a nu inventa din nou roata la fiecare proiect; pentru a depana cu eficiență trebuie să poată verifica dacă API-ul cu care comunică se comportă într-adevăr ca în manual. Ori pentru asta, e nevoie de acces la surse și de o licențiere care să te asigure că dacă ai copiat o porțiune de soft fără importanță nu ajungi în fața judecătorului. ( vezi recentul proces referitor la Java, în care Google a fost acuzat de Oracle că a preluat din Java câteva linii de cod…. care fuseseră scrise de aceeași persoană, plecată de la Sun la Google. Cum altfel am proceda dacă ar trebui să scriem de doua ori același cod?).

Există deci o nevoie naturală de cât mai mult software OpenSource, și pe cât se poate din cel “călit” pe servere și stații reale, nu din cel scris în laboratorul de informatică.  Sigur că nu e nevoie ca tot software-ul  să fie Open Source, asta chiar ar fi extremism, așa cum sunt toate ideile duse la limită.

Dar există o bază pe care se poate dezvolta; dacă cineva vrea să dezvolte o facilitate anume, nu trebuie să pornească de la zero, ci o poate adăuga la un software existent.

Se pare că totuși nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să facem lucrurile să se întămple.

Despre licentiere software

In aceste vremuri in care plagiatul e la mare cautare, o sa vorbesc despre proprietate intelectuala in IT, despre licentiere si piraterie. IT-ul (Tehnologia informatiei) opereaza cu concepte abstracte si rezultatul muncii de luni sau chiar ani de zile a echipe sau companii intregi care lucreaza la produse COTS (Commercial off the shelf) – vandute pe baza de licente comerciale – este un CD/DVD.

Lasand la o parte costul conceptiei si producerii unui astfel de produs, care sunt uriase in raport cu pretul de vanzare, costurile replicarii ulterioare sunt practic nule. Aceasta situatie nu a mai fost intalnita pana acum in istoria umanitatii. Productie cu cost 0 (dupa amortizare), mai ales in cazul download-ului produsului. Daca in cele mai multe cazuri, dupa amortizarea costurilor de cercetare, costul de productie e de 50-60% din pretul produsului finit (la el adaugandu-se alte costuri de marketing, distributie), in software acest cost este aproape 0.

Sa luam cazul Microsoft, cel mai mare producator de software din lume, care a anuntat ca intentioneaza sa vanda in anul 2013 nu mai putin de 500 de milioane de licente de Windows 8. La un pret mediu de 100 $ / licenta, compania spera sa castige 50 mld$ intr-un an. A investit macar a zecea parte in conceptia acestui software? Foarte putin probabil. Obtinem aceste date in conditiile in care pirateria in tarile in curs de dezvoltare este de 60-65%, iar in tarile sarace ajunge probabil la 80-90%.

Ca o reactie la faptul ca vanzarea de software a devenit un fenoment de masa (odata cu aparitia PC-ului) au aparut si replica: conceptul de open software –  proiecte de tip GNU si Fundația pentru Software Liber (Free Software Foundation) inca din 1984-1985. Marile corporatii de software (IBM, Oracle, mai nou Microsoft) sprijina financiar proiecte open source (cum ar fi Apache Foundation) pentru imagine dar si pentru ca folosesc produse de calitate ale acestor comunitati. Astfel, dupa mai bine de 25 de ani de la introducere, licenta publica GNU GPL a ajuns o alternativa insemnata la software-ul comercial, in special pe sistemele Linux.

Totusi, in mediul corporate, utilizarea open software pentru sisteme desktop e prea mica (spre deloc), ramanand doar pentru servere, pentru uzul pasionatilor sau specialistilor Linux. Majoritatea ultilizatorilor domestici sau a micilor firme prefera sa foloseasca software comercial fara a plati licentele, facand simplu piraterie.

Proprietatea (si in mod particular proprietatea intelectuala) sta la baza societatii capitaliste ocidentale si a progresului omenirii de pana acum. Dar in contextul costurilor de productie atat de reduse in cazul produselor software, mai este acest model sanatos? Datorita globalizarii piata de desfacere a crescut la un procent ridicat din cei 7 miliarde de oameni fara ca firmele din software sa miste un deget. S-a ajuns ca firmele de tehnologie sa valoreze mai mult decat companiile de energie, asigurari, care lucreaza cu active reale.

Este informatia cel mai valoros bun pe care il avem? Daca da, de ce presa si mijloacele de informare online au devenit gratuite, pe cand  produsele software continua sa coste la fel de mult, in conditiile unor piete mult mai mari si in consecinta, a unor profituri mai mari? ACTA si alte legi de protectie a drepturilor de autor acorda o atentie deosebita asupra respectarii proprietatii intelectuale. Insa, in avantajul cui sunt acestea? Ale marilor producatori de software, ale marilor case de discuri si film.

Un alt subiect legat de acesta este imprumutul unui produs software sau multimedia pe care il posedam legal. Dar pe acesta il voi detalia intr-un post separat.

Cat despre costul software-ului de masa, vandut prin licente comerciale in zeci sau sute de milioane de exemplare, consider (fara a fi socialist) ca modelul actual de licentiere nu e nici pe departe cel mai realist posibil, contribuind la crearea unor giganti (financiar vorbind) in domeniul IT-ului, si indirect, pe termen lung, la crearea unei spirale a cresterii consturilor, chiar a unor bule financiare cauzate de IT ( de amploare mai mare decat crah-ul bursier dot.com din 2000, cand doar lumea occidentala / tehnologizata a fost afectata – ea fiind “beneficiara” bulei la acel moment).

Probabil ca o rezolvare “de fatada” pentru utilizatori a aceastei situatii este, cum se incearca mai nou, vanzarea de software la pachet cu un hardware (PC cu sistem de operare preinstalat), chiar daca in acest caz costul licentei software este mascat. Aceeasi situatie si in cazul smatphone-urilor care nu sunt pe platforma open Android.

Stirile saptamanii 18-23 iunie

Si fanii Linux injura, nu-i asa? Cel putin impresia asta a lasat-o recent inventatorul lui, Linus Torvalds, descarcandu-se pe ne-prietenii Linux de la NVidia pe care i-a trimis la dracu, in cadrul unei intalniri cu studentii de la Universitatea din Helsinki. Mai multe detalii aici.

Aflam de aici ca in Europa sunt 8 milioane de persoane angajate in domeniul IT&C si ca pana in 2015 se asteapta o crestere cu inca 700.000. Domeniul reprezinta 6% din PIB-ul UE. Evident, doar o mica parte lucreaza in industria de software.

Aflam de asemena de aici ca piata de software de business pentru 2012 este estimata la 120,4 mld $, in crestere cu 4.5%

Un interviu cu managerul de HR de la Microsoft Romania in ZF, cu intentiile lor de extindere si cateva date despre industrie.

Daca tot e moda interviurilor, un interviu si cu managerul general SAP in Romania despre planurile lor. Ne explica faptul ca scoala e paralela cu nevoile pietei (dupa 20+ ani de occidentalizare) si ca ei vor sa ajunga la 400 de oameni, cautand in general absolventi si la 4 cente (Bucuresti, Cluj, Timisoara si in viitor Iasi).

UPC lanseaza platforma educationala Tech School pentru a directiona si dezvolta tinerii spre domeniile  astronomie, robotica si programare  (detalii aici). Platforma consta in portalul web Tech School care se doreste o comunitate a tinerilor intre 11 si 19 ani interesati de aceste domenii. O idee interesanta, sa speram ca va prinde. Sa le uram succes.

Din nou  aici filozofie despre cum ar trebui transformat Bucurestiul intr-un Silicon Valley, de la sefii Oracle Romania si Totalsoft, apoi Endava care nu se mai opreste din angajat, de data asta intr-un nou centru la Bucuresti (aici).

HP lanseaza propria solutie de Big Data, pentru a contracara miscarile rivalilor IBM si Oracle (aici).

Istoria IT in Romania. Partea 1. Zorii (1990-1996)

Si cum putina istorie nu strica niciodata, o sa facem o scurta trecere in revista a dezvoltarii IT-ului in Romania in general si a industriei software in particular, incepand cu anii ’90.

Postul de azi acopera primii ani de dupa revolutie, perioada 1990-1996, care n-a fost prea luminoasa si despre care se stiu destul de putine lucruri. Partea a doua o gasiti aici: Istoria IT in Romania. Partea a 2-a. Primele multinationale (1997-1999).

Mediul universitar
In primii ani dupa 90 mare parte a activitatii IT a avut loc in centrele universitare. Au inceput sa se inlocuiasca sistemele de calcul romanesti invechite cu cele de import, tot invechite si ele, mare parte primite ca donatii de la universitati omoloage. Sunt celebre si azi primele retele novel cu statii 80286 care au tinut pana spre sfarsitul anilor ’90.
Liceele, mai ales cele cu profil tehnic sau informatic au mers pe aceleasi principii.

Retelele nationale. Internetul
Tot din zona universitara a pornit si dezvoltarea retelelor de calculatoare in Romania, in anii 90-92, mai intai prin legaturi punct la punct cu universitatidin afara, ulterior nodurile interne legandu-se si intre ele. Viteza legaturii era ridicol de mica (dial-up de 9.6 kbs ori X25), serviciul principal folosit fiind emailul.

In 1993 Romania se conecteaza la Internet, incepandu-se crearea de domenii .ro si totodata dezvoltarea retelei universitare, care in numai cativa ani a reusit sa includa toate centrele universitare din tara.

De asemenea, tot din 1993-1994 apar primii operatori ISP comerciali (RTNS si LOGIC), care in cativa ani se dezvolta ajungand sa aiba acoperire in toate marile orase.

Companiile
In primii 2-3 ani dupa 90 situatia era confuza, firmele care actionau in domeniul IT se ocupau de “adus” calculatoare, configurat retele. Treptat a aparut si nevoia de software de contabilitate. Putini au fost cei care au sezizat oportunitatile, putem aminti aici pentru Bucuresti de cateva firme respezentative: UTI Systems si RBS (Romanian Business Systems), achizitionata in ’95 de IBM la intrarea pe piata din Romania, Fortech achizitionat ulterior de Siemens. De remarcat de asemenea ca IBM si Oracle sunt primele multinationale care au venit in Romania, inca din 1995.

Tot in aceasta supa primordiala si-au facut apartita primele viitoare nume mari ale industriei software din Romania, insa mai spre mijlocul perioadei: Siveco (1992), SoftWin (1993), Totalsoft (1994), dar si marii integratori locali: Intrarom (1993), Romsys (1993).

In provincie situatia era la fel de putin reprezentativa, singurul oras cu investitii mai serioase in acei ani fiind Timisoara, unde Alcatel si Siemens au deschis centre de dezvoltare pentru a sustine business-ul din zona auto, respectiv telecom pe care aceste companii il desfasurau.
In Cluj singurele nume resprezentative pentru acea perioada sunt Brinel, infiintat inca din 1991 care actiona la inceput ca o firma de service/vanzare de calculatoare, respectiv Nethrom (infiintat 1994 – actualul Yonder) – prima mare firma parteneriat romano-olandez care a fost realmente o firma de software.

Piata muncii

Absolventii de universitati de profil informatic erau putini in aceasta perioada, dimensionarea fiind facuta inca pentru nevoile vechiului regim. Cu toate astea oferta de lucru era aproape inexistenta, multi absolventi din aceasta perioada avand o singura posibilitate de a munci in domeniu in conditii decente: emigrarea, ceea ce multi au si facut.

Cresterea numarului de locuri in facultati s-a facut incepand cu anii ’93-’94, ducand la cresterea numarului de absolventi cativa ani mai tarziu.

Limbajele populare la acea vreme erau C, C++, Pascal, FoxPro pentru baze de date, mediile de dezvoltare fiind dominate de gigantul la acea vreme Borland.

Realizari tehnologice remarcabile in aceasta perioada:

– 1991 – apare prima versiune de Linux dezvoltat ca un sistem de operare Unix like pentru procesoare x86.

– 1993 – apare HTML 1.0. In 1995 – apare HTML 2.0, primul documentat intr-un RFC

– 1995 – apare Netscape Navigator – primul browser performant care in scurt timp devine popular
– Martie 1993 – Intel produce procesorul Pentium la 60 MHz, varianta cea mai performanta din 1995 ajungand deja la 233 MHz
– August 1995 – Microsoft produce Windows 95 – primul sau sistem de operare (pe 32 de biti) mai performant.
– Mai 1995 – Sun Microsystems lanseaza limbajul de programare obiectuala Java care va revolutiona dezvoltarea de software.

– Iulie 1996 – Microsoft lanseaza Windows NT 4.0 pentru administrare de servere

– 1996 – Apare Borland Delphi 2 – unul din primele IDE (Integrated Development Environments) moderne pentru Delphi/Pascal obiectual.

Update 30 mai 2012

Mai multe detalii despre PC-urile, sistemele de operare si softurile folosite in aceasta perioada gasiti aici.

Linux. Powered by Microsoft

Din ciclul si lupul poate fi cu succes paznic la oi aflam intr-un articol Capital ca Microsoft sponsorizeaza dezvoltarea Linux.

Frumos. La fel cum si SUA au intins o mana Japoniei in anii ’70 prin crearea unei piete pentu produsele lor. Sau poate ca nea Billy imbatraneste si devine mai (re)conciliant?

Daca parteneriatul continua versiunile viitoare ar putea sa se numeasca Winux sau Lindows.

Cred totusi ca modelul a fost luat de la IBM, Oracle care sponsorizeaza Fundatia Apache.

Asteptam initiative similare: Microsoft sa sponsorizeze Oracle sau chiar omologul Apple, cu care se compara odinioara.

Fundaţia Linux a publicat raportul anual care include contribuabili de top la sistemul de operare inventat de Linus Tovalds, iar pe listă apare un nume suprinzător.

Compania surpriză care apare în topul contributorilor la sistemul de operare open source este Microsoft. Gigantul software a păstrat ani la rând distanţa faţă de fenomenul open source, CEO-ul Steve Ballmer declarând la un moment dat că Linux este un cancer şi reprezintă o ameninţare la adresa sistemului de operare Windows.

Compania Microsoft a realizat în ultimii ani că are nevoie de comunitatea open source şi a început să contribuie la proiecte precum Hadoop, Samba şi Linux.

Toata stirea aici.