Tag Archives: IBM

Despre licentiere software

In aceste vremuri in care plagiatul e la mare cautare, o sa vorbesc despre proprietate intelectuala in IT, despre licentiere si piraterie. IT-ul (Tehnologia informatiei) opereaza cu concepte abstracte si rezultatul muncii de luni sau chiar ani de zile a echipe sau companii intregi care lucreaza la produse COTS (Commercial off the shelf) – vandute pe baza de licente comerciale – este un CD/DVD.

Lasand la o parte costul conceptiei si producerii unui astfel de produs, care sunt uriase in raport cu pretul de vanzare, costurile replicarii ulterioare sunt practic nule. Aceasta situatie nu a mai fost intalnita pana acum in istoria umanitatii. Productie cu cost 0 (dupa amortizare), mai ales in cazul download-ului produsului. Daca in cele mai multe cazuri, dupa amortizarea costurilor de cercetare, costul de productie e de 50-60% din pretul produsului finit (la el adaugandu-se alte costuri de marketing, distributie), in software acest cost este aproape 0.

Sa luam cazul Microsoft, cel mai mare producator de software din lume, care a anuntat ca intentioneaza sa vanda in anul 2013 nu mai putin de 500 de milioane de licente de Windows 8. La un pret mediu de 100 $ / licenta, compania spera sa castige 50 mld$ intr-un an. A investit macar a zecea parte in conceptia acestui software? Foarte putin probabil. Obtinem aceste date in conditiile in care pirateria in tarile in curs de dezvoltare este de 60-65%, iar in tarile sarace ajunge probabil la 80-90%.

Ca o reactie la faptul ca vanzarea de software a devenit un fenoment de masa (odata cu aparitia PC-ului) au aparut si replica: conceptul de open software –  proiecte de tip GNU si Fundația pentru Software Liber (Free Software Foundation) inca din 1984-1985. Marile corporatii de software (IBM, Oracle, mai nou Microsoft) sprijina financiar proiecte open source (cum ar fi Apache Foundation) pentru imagine dar si pentru ca folosesc produse de calitate ale acestor comunitati. Astfel, dupa mai bine de 25 de ani de la introducere, licenta publica GNU GPL a ajuns o alternativa insemnata la software-ul comercial, in special pe sistemele Linux.

Totusi, in mediul corporate, utilizarea open software pentru sisteme desktop e prea mica (spre deloc), ramanand doar pentru servere, pentru uzul pasionatilor sau specialistilor Linux. Majoritatea ultilizatorilor domestici sau a micilor firme prefera sa foloseasca software comercial fara a plati licentele, facand simplu piraterie.

Proprietatea (si in mod particular proprietatea intelectuala) sta la baza societatii capitaliste ocidentale si a progresului omenirii de pana acum. Dar in contextul costurilor de productie atat de reduse in cazul produselor software, mai este acest model sanatos? Datorita globalizarii piata de desfacere a crescut la un procent ridicat din cei 7 miliarde de oameni fara ca firmele din software sa miste un deget. S-a ajuns ca firmele de tehnologie sa valoreze mai mult decat companiile de energie, asigurari, care lucreaza cu active reale.

Este informatia cel mai valoros bun pe care il avem? Daca da, de ce presa si mijloacele de informare online au devenit gratuite, pe cand  produsele software continua sa coste la fel de mult, in conditiile unor piete mult mai mari si in consecinta, a unor profituri mai mari? ACTA si alte legi de protectie a drepturilor de autor acorda o atentie deosebita asupra respectarii proprietatii intelectuale. Insa, in avantajul cui sunt acestea? Ale marilor producatori de software, ale marilor case de discuri si film.

Un alt subiect legat de acesta este imprumutul unui produs software sau multimedia pe care il posedam legal. Dar pe acesta il voi detalia intr-un post separat.

Cat despre costul software-ului de masa, vandut prin licente comerciale in zeci sau sute de milioane de exemplare, consider (fara a fi socialist) ca modelul actual de licentiere nu e nici pe departe cel mai realist posibil, contribuind la crearea unor giganti (financiar vorbind) in domeniul IT-ului, si indirect, pe termen lung, la crearea unei spirale a cresterii consturilor, chiar a unor bule financiare cauzate de IT ( de amploare mai mare decat crah-ul bursier dot.com din 2000, cand doar lumea occidentala / tehnologizata a fost afectata – ea fiind “beneficiara” bulei la acel moment).

Probabil ca o rezolvare “de fatada” pentru utilizatori a aceastei situatii este, cum se incearca mai nou, vanzarea de software la pachet cu un hardware (PC cu sistem de operare preinstalat), chiar daca in acest caz costul licentei software este mascat. Aceeasi situatie si in cazul smatphone-urilor care nu sunt pe platforma open Android.

Istoria IT in Romania. Partea a 4-a. Cresterea si globalizarea (2005-2008)

Dupa o oarecare pauza continuam seria de posturi despre istoria IT in Romania ajunsa la Istoria IT in Romania. Partea a 3-a. Noul val (2000-2004) cu un nou episod. Perioada asta a mai fost atinsa si intr-un alt post – Palmasi software – dar aici vom privi lucrurile dintr-o perspectiva mai … istorica.

Spuneam in postul precedent ca sfarsitul anului 2003 a atras atentia lumii software mari asupra Romaniei prin faptul ca Microsoft, o companie mai pe val ca acum la acea data, achizitiona o firma romaneasca – Gecad – pentru produsul de securitate RAV (Romanian Antivirus). In scurt timp greii IT-ului mondial au realizat ca Romania este o piata software cu potential de crestere.

La sfarsitul anului 2004 din punct de vedere politic aveau loc din nou transformari mari: dreapta castiga puterea. La inceputul lui 2005 a scazut impozitul pe salarii de la 40% cat era pentru salariile mari la 16%, facilitand astfel angajatii din IT care nu beneficiau la acel moment de scutirea totala a impozitului (scutirea pentru programatori). S-au oferit de asemenea multe facilitati pentru micro-intreprinderi si PFA, impulsionand micii intreprinzatori sau freelancerii care doreau sa aiba venituri legale.

In plus fata de cele mentionate, aceste schimbari politice, combinate cu intrarea in NATO din 2004 si anuntata intrare in UE din 2007 au dat un mesaj de incredere investitorilor straini. Daca la inceputul anilor 2000 asistam la crearea de mici companii de software, odata cu anii 2004-2005 nume grele din industrie au venit in Romania. Era inceputul globalizarii.

Capul de pod l-a constituit Oracle inca din 2004 cu un centru de servicii, urmat la un an de IBM, cu o initiativa similara dar mai redusa ca amploare – IBM avand de mult in Romania o retea de firme partenere (get Toptech). Acesta a fost un semnal care a declansat un mare dans al migrarii fortei e munca dinspre companii mici spre companii mari. Au urmat apoi Microsoft, HP, Adobe, Amazon, Embarcadero, apoi multimationale din zona de automatizare sau software embeded: Infineon Technologies, Freescale Semiconductor. Ulterior companii din domeniul telecomunicatiilor: Nokia, Ericsson. Mai nou chiar si mariile companii de software si integrare din India si-au deschis centre in Bucuresti (de exemplu Wipro, care e prezent pe piata de cativa ani buni). Procesul continua pana in ziua de azi, exemple recente fiind SAP, Intel sau Huawei, dar fenomenul s-a manifestat masiv in perioada analizata.

Globalizarea, cum am mai scris in Palmasi software, a fost si cu bune si cu rele, dar parca mai mult cu rele, companiile stranine externalizand in Romania serviciile mai de rutina, putin critice dezvoltarii lor, in mare parte singurul scop fiind reducerea costurilor, fara a avea o strategie de dezvoltare pe termen lung, asta in ciuda calitatii ridicate a softistilor de la noi. Avantajele sunt raspandirea unei culturi de business occidentale printre angajatii din Romania si participarea in proiecte ample, multiculturale.

Tot aceasta perioada a permis firmelor autohtone create la inceputul anilor 2000 sa se dezvolte si sa ajunga sa conteze pe piata. Unele multinationalele care nu aveau un setup in Romania in acesti ani au considerat mai eficienta achizitia de firme romanesti (Adobe a achizitionat InterAKT in 2006, Endava a achizitionat AGS la Cluj in 2006, IP Devel a fost achizitionata de Adecco in aceeasi perioada, si preluata apoi de Enea).

In ceea ce priveste veteranii industriei din anii ’90 (Siveco, TotalSoft, Softwin, ..), profitand de numarul mare de contracte cu statul s-au transformat in adevarate fabrici de programatori cu sute de angajati si cifre de afaceri de zeci de milioane de dolari. Ce-i drept, tot cam pe acum si marile multinationale de soft, care joaca rol si de integratori (IBM, Oracle) au inceput sa se dedulceasca si ele la contracte cu statul, licitand individual sau in consortiu, depinde cum indeplineau conditiile. Asta pe langa integratorii mai micuti: S&T, Romsys, Omnilogic, Intrarom.

Anii 2005-2008 au fost anii de dezvoltare acelerata a industriei de software la noi. Salariile probabil ca s-au dublat, in unele cazuri fiind ajutate si de facilitatile fiscale de care am vorbit mai sus. De la an la an aveau loc cresteri de 20, chiar 30% (mai accelerat decat in alte domenii unde de asemenea se ingregistrau cresteri semnificative), existand chiar o criza de programatori pe anumite tehnologii. A fost perioada cu cele mai putine emigrari din istoria postdecembrista.

La mijlocul lui 2008, piata IT (la fel ca intreaga economie) avea o cerstere frumoasa, cu perspective de dezvoltare. Pentru firmele romanesti, anul 2008 se anunta a fi cel mai bun din toate timpurile. Numai ca la scurt timp criza finnciara, iar apoi economica avea sa le schimbe planurile multora.

Stiri bine randomizate. De weekend prelungit

Aflam ca azi Romania trece la ora de vara protocolul IPv6. Definitiv. Un fel de articol de popularizare a stiintei, util celor ce vor sa-si improspateze memoria cu un rezumat al beneficiilor tehnice si de business a acestei versiuni a protocolului IP.

Money.ro afla de la BusinessInsider care sunt salariile la Google pentru 10 tipuri de joburi. Cel mai mare 140k $ (- taxe) este pentru senior software engineer, devansand orice alta pozitie din lista: account manager, product manager, research engineer, … Sincer sunt placut surprins de asta. Probabil ca semnificatia joburilor e putin diferita decat o cunoastem noi. Fiindca traducerea de pe Money poate fi defectuosa, va dau link-ul original.

A avut loc evenimentul Venture Connect dedicat finantarii proiectelor inovative ale startup-urilor, despre care am mai mentionat si anterior. Dupa echipamente hardware facute pe vapor, aflam ca a venit vremea sa se faca si software pe vapor, undeva in apropiere de Sillicon Valley, pentru softisti care nu pot primi vize de State. Sa nu ajungem la vorba “unde s-a rasturnat vaporul cu softisti”. Asteptam si data room-uri pe vapor.

Daca tot vorbeam de Sillicon Valley, cica vom avea si noi unul in Romania, la Cluj, cel putin asa viseaza noul ministru delegat pentru mediul de afaceri. Fiind in faza de gand (nici macar idee) ii putem zice deocamdata Sillicon Valeu.

Compania rusa Docsvision a ales România ca prim punct de interes în strategia de dezvoltare pentru Sud Estul Europei pentru a oferi 4EasyCM, soluție de document management în cloud. Dupa tancuri rusii ne ocupa si cu laptopul.

Mihai Tudor (fost director general, director regional IBM, …) pleaca de la IBM dupa 18 ani. Cateva ganduri despre piata IT din Romania mai mult din perspectiva business. Omul n-a divulgat motivele. S-o fi certat cu seful…

Google a reclamat Microsoft şi Nokia la CE pentru practici anticoncurenţiale: pentru utilizarea incorectă a drepturilor de proprietate intelectuală şi brevetelor pe care le deţin împotriva rivalilor din industria smartphone. Dupa modelul Oracle, Google apeleaza la mama comisie, respectiv matusa justitie.

Mainframe >> PC >> cloud

Va recomand un articol (mai vechi) foarte interesant din BusinessMagazin de Bogdan Cioc despre evolutia indutriei IT de la mainframe la era PC si acum inapoi spre modelul cloud si client/server, cu focus pe cateva companii.

Daca tot nu v-am starnit interesul, e cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici, cu bula “utilitatilor IT” din anii 60 – conceptul as a service nu e deloc nou. Istoria se repeta, de cele mai multe ori protagonistii sunt altii, dar exista cateva firme care transcend vremurile.

Noul discurs al zilelor noastre pomeneşte termeni precum Cloud Computing, Software-As-A-Service, Platform-As-A-Service, Infrastructure-As-A-Service, Service Oriented Architecture, dar este însă vorba, în sine, despre acelaşi concept (software-ul ca utilitate din anii ’60 pe sisteme mainframe).

Este vorba de a crea companii de un tip nou, care să poată oferi clienţilor lor serviciile informatice de care au nevoie, ascunzând complexitatea tehnică şi aducând economii de costuri. În mod ironic, este modelul Cloud Computing cel care azi promite să aducă economii de costuri faţă de modelul departamentelor IT interne, devenit între timp tradiţional. Acum cincizeci de ani se întâmpla exact invers.

Istoria SAP – preluare

Va recomand un articol de Bogdan Cioc din BusinessMagazin despre istoria companiei SAP, infiintata in 1972 de  fosti angajati IBM, o mare companie germana din zona de software pentru business, mai putin mediatizata.

Istoria SAP este povestea celui mai puţin cunoscut dintre jucătorii majori de pe piaţa software a lumii, povestea unui succes european remarcabil într-o industrie larg dominată de companii americane. Este istoria a încă unei căi pe care cei de la IBM au început-o, dar au lăsat-o neexplorată, aşa cum au făcut cu calculatorul personal, de pe urma căruia au profitat din plin HP, Dell, Lenovo, Acer şi alţii, cu sistemele de operare PC, cale de care a profitat Microsoft, sau cu sistemele de baze de date relaţionale, de pe urma cărora a prosperat Oracle. Este, cum spune cineva, istoria eleganţei în design şi a intuiţiei tehnice, dublate în mod fericit de abilitatea în afaceri.

…………….

Provocările concurenţiale cele mai importante ale SAP sunt astăzi Oracle şi furnizorii de Software-As-A-Service – aplicaţii de business în cloud. Oracle şi-a extins încă de la mijlocul anilor 2000 strategia de creştere organică prin achiziţii externe şi a încorporat pe rând câţiva dintre concurenţii cei mai importanţi ai SAP din anii ’90. Furnizorii SaaS: Salesforce (CRM), Workday (ERP), SuccessFactors (HCM – Human Capitals Management), prin modelul lor de licenţiere bazat pe chirii lunare per utilizator, periclitează modelul tradiţional de licenţiere, bazat pe taxe de mentenanţă anuale. Ca răspuns la aceste provocări, în 2007 SAP a cumpărat, cu 6,8 miliarde de dolari, compania franceză BusinessObjects, lider pe piaţa produselor analitice de business intelligence, iar în 2010 a achiziţionat cu 5,8 miliarde de dolari compania americană Sybase, creân-du-şi astfel un nume pe piaţa sistemelor de baze de date relaţionale şi sperând astfel să atace piaţa tradiţională a Oracle, beneficiară a 90% din contractele de baze de date aferente unei instalări SAP. Iar în 2011 SAP a cumpărat compania americană SuccessFactors, plătind 3,4 miliarde de dolari şi făcându-şi astfel o prioritate din piaţa produselor cloud. Asta deşi, în mod ironic, modelul Software-As-A-Service nu este foarte diferit de modelul mainframe, de care SAP s-a străduit să se îndepărteze pe toată durata primilor săi douăzeci de ani de existenţă.

Istoria IT in Romania. Partea a 2-a. Primele multinationale (1997-1999)

Continuam seria posturilor despre istoria industriei IT din Romania (dupa prima parte – Istoria IT in Romania. Partea 1. Zorii (1990-1996)) cu un moment de cotitura in dezvoltare, perioada ’97-’99. Urmeaza Istoria IT in Romania. Partea a 3-a. Noul val (2000-2004)

Contextul politico-economic si de business
Un moment important pentru industria IT l-a constituit aparitia primelor investitii serioase in industia romaneasca, facute de multinationalele din domeniile telecomunicatiilor ( Connex, Dialog, Cosmorom (Romtelecom) ) si din domeniul bancar, incepute in anul 1997. Schimbarea n-a fost declansata de companii multinationale din domeniul software, cum ne-am fi asteptat, ci din alte sectoare de business. In fond e explicabil pentru ca industia software ofera servicii altor industrii.

Chiar daca investitiile au fost facute incremental, cateva firme mari de acest gen au devenit operationale in Romania in acea perioada, angrenand dupa ele atat actori din sfera telecomunicatiilor mondiale (Alcatel, Ericsson, Siemens, Nortel) dar si companii de dezvoltare software locale de dimensiuni medii care ofereau servicii de dezvoltare si suport pentru operatiunile multinationalelor.

Aceste prime multinationale au creat un standard de business in piata din Romania, care in ’96-’97 avea acelasi tip de gandire la fel ca in anii de glorie ai comunismului (cu cateva mici exceptii, desigur). De exemplu, la multi ani dupa venirea in Romania si introducerea modelului de business britanic, Connex a ramas un model pentru orientarea business pe care o oferea angajatilor si unul dintre cei mai doriti angajatori.

Momentul politic era favorabil (in toamna lui ’96 venise la putere CDR – formatiune de dreapta, cu deschidere occidentala) – aceasta dand un mesaj pozitiv celor dare doreau sa dezvolte o afacere in Romania. A fost poate un factor decisiv in declansarea acestul Big Bang in business-ul romanesc.

De mentionat cateva detalii despre situatia economica a acelor ani. A fost perioada primelor restructurari din economie, a primelor privatizari, a instabilitatii economice, a unor inflatii exorbitante (peste 200% pe durata anilor 97-99). Au fost si momente economice dificile, de exemplu in ’99 Romania a fost la un pas de intrarea in incapacitate de plata, toate acestea avand impact asupra credibilitatii si indirect asupra investitiilor.

Un mare client al industriei de IT pe piata era statul, care investea masiv in retele informatice pentru institutiile sale in acea perioada. Ministerele incepusera solicitarea pentru primele sisteme/aplicatii integrate care sa faca managementul anumitor activitati desfasurate complet manual (pe hartie) pana atunci.

Companiile
Contractele cu statul au picat foarte bine pentru fiemele romanesti mari existente pe piata (Siveco, UTI, Softwin, Intrarom, Romsys) care s-au dezvoltat si si-au consolidat pozitia. Tot in aceasta perioada se pun bazele solutiilor de eLearning (Softwin in 1998, urmat apoi de Siveco doi ani mai tarziu).

Unele firme au sesizat potentialul pietei de securitate, unde in acesti ani s-au pus bazele a doua solutii de top in lume la ora actuala: Softwin cu Bitdefender, cu un proiect pornit in 1997 si Gecad, care a fost cumparata de Microsoft in 2003.

Cererea de business a determinat si multinationalele de integrare de proiect sa-si consolideze operatiunile in Romania: HP, Oracle, IBM. In 1997 deschide un birou in Romania si Microsoft, dar scopul este deocamdata  doar prezenta pentru vanzari si relatii cu partenerii.

Pe pietele locale in aceasta perioada apar primele firme de software cunoscute si astazi. La Cluj avem cateva firme mari infiintate in aceasta perioada: AGS (Alpha Global Solutions), infiintata in 1997 (viitoare Endava), AROBS (1998), Softvision (1998), ISDC (1999). Brinel, infiintat inca de la inceputul anilor ’90 isi da seama ce vrea sa faca si devine integrator, mai intai pentru solutii Microsoft; Nethrom devine o adevarata fabrica de software cu peste 100 de angajati. Tot in aceasta perioada se infiinteaza si compania Transart (1997), una din putinele firme romanesti din provincie care dezvolta o linie de produse prorpii perntu zona de business si contabilitate.

La Timisoara, Alcatel si Siemens isi dezvolta operatiunile in aceasta perioada.

Deja se contureaza tendintele firmelor pe piata din Romania: firmele mari din Bucuresti se implica mai mult in proiecte din zona guvernamentala, beneficiind si de apropierea fizica de administratia centrala, in timp ce firmele din provincie se implica in servicii de outsourcing in cazul in care au autonomie proprie, respectiv de dezvoltare pentru firma mama, daca sunt o susursala a unei firme mici/medii din occident.

Mediul universitar

Daca in primii ani dupa revolutie universitatile de profil IT erau dimensionate pentru un numar mic de studenti, conform planifiacrii comuniste, acest lucru era pe deplin rezolvat in perioada ’97-’99, cand masinile de produs specialisti IT erau deja optimizate. Capacitatea universitatilor era apropiata de cea de azi, daca nu chiar mai mare, avand in vedere numarul crescut de absolventi de liceu din acea vreme.

Odata cu dezvoltarea hardware-ului si a tehnologiilor software s-a facut si adaptarea programelor/materiilor studiate , cel putin in ultimii ani de studiu, de la Pascal, C/C++ si multa teorie spre tehnologii actuale la momentul respectiv (Java & tehnologii Java, Microsoft Visual Studio, Delphi, programare web, baze de date “moderne”).

Piata muncii
Piata joburilor in domeniu era in continuare foarte slaba, majoritatea absolventilor alegand plecarea in strainatate. Salariile erau in mare parte “la negru”, constand in cateva sute de marci germane (in partea de vest a tarii), respectiv dolari in Bucuresti – un alt motiv pentru cei din bransa de a alege occidentul.

Un lucru interesant de mentionat, in acea vreme, datorita ofertei scazute de locuri de munca, nu exista obiceiul ca studentii sa aiba un job part time sau full time ca in ziua de azi. Rar se intampla ca un student din an terminal sa se si angajeze. Atat profesorii cat si studentii nu aveau o mentalitate care sa fie deschisa spre asa ceva.

Internetul

In aceasta perioada internetul cunoaste o puternica dezvoltare in Romania. Daca in ’95-’96 singurele locatii undese putea accesa internetul (mail + ceva browsing) erau retelele universitare la viteze absolut ridicole, in ’98-’99 s-a ajuns ca majoritatea campusurilor si caminelor din cetrele universitare mari, de profil tehnic sa fie conectate la internet, la viteze mici, dar acceptabile pentru acea vreme. Internetul comerical devenise accesibil din punct de vedere al acoperirii.

Accesul de tip caznic era inca prohibit din cauza tehnologiei (singura posibilitate accesibila ca pret erau modemuri dial-up de 14 sau 56 kbps la care se agauga costul traficului de telefonie).

In occident internetul are o dezvoltare uriasa in aceasta perioada, toate business-urile extinzandu-se si pe net, sau aparand o multime de business-uri total noi. Este perioada in care se creeaza viitoarea bula “.com”, care avea sa se sparga la inceputul anului 2001. To acum apar primele tehnologii de programare pentru web: ASP, JSP, php.

Realizari tehnologice remarcabile in aceasta perioada:

– 1997 – apare Microsoft Visiual Studio – prima platforma integrata de dezvoltare software, bazata de IDE-uri performante, cu suport pentru programare web,

– 1997 – apare Borland Delphi 3 – vesiunea care l-a vacut popular la limbaj de programare vizual

– 1997 – apare UML ca standard de modelare

– 1996 – apare XML

– 1998 – apare Microsoft Windows 98, urmat un an mai tarziu de versiunea SE (Second Edition) – un sistem de operare foarte popular in acei ani

– 1998 – apare php 3 – versiunea care l-a consacrat ca limbaj de programare web

-1996-1998 – multe nume mari din IT realizeaza oportunitatea limbajului Java si se intrec in a-l imbratisa si a oferi IDE-uri pentru el: Microsoft, Oracle, Borland, IBM si bineinteles Sun. Microsoft a creat chiar o varianta prorie a acestui limbaj, nu tocmai in concordanta cu specificatiile Sun, cu un IDE propriu, Visual J++, pe care a incercat sa o impuna ca standard propriu, dar la care a renuntat prin 2000.

– 1999 – apare JEE 1.0 (Java Platform Enterprise Edition) – platforma de tehnologii java care avea sa revolutioneze dezvoltarea aplicatiilor enterprise

– 1998 – apare platforma Oracle 8i (i de la internet), incluzand si Application Server, respectiv IDE-ul JDeveloper pe langa consacratul server de baza de date.

– 1998-1999 – dezvoltare servicii internet: principalele companii/servicii: Hotmail, Netscape, AOL, ICQ, Yahoo

IBM PowerLinux – preluare

MarketWatch ne prezinta un articol despre sistemele PowerLinux constand in hardware special optimizat pentru Linux si un set de aplicatii pentru analiza datelor, aplicatii industriale si servicii de infrastructura.

Solutia se adreseaza companiilor cu business de dimensiuni medii care ruleaza servicii pe platforme Linux, solutia hardware fiind mult mai performanta decat procesoarele x86, iar suita de aplicatii aduce o valoare reala fata de facilitatile native ale sistemului de operare, respectiv aplicatiile existente.

IBM a prezentat noi sisteme şi soluţii IBM PowerLinux ce ajută clienţii să beneficieze de eficienţa costurilor oferită de Linux şi virtualizarea activităţilor critice pentru procesele de business. Soluţiile IBM PowerLinux oferă integrare în cazul noilor sisteme hardware bazate pe procesoare POWER7 cu software Linux oferit de Red Hat si SUSE pentru analizarea unui volum mare de date, administrând aplicaţii specifice procesului de business şi livrând servicii de infrastructură open source.

Mai mult in articolul original.