Tag Archives: HR

Pentru cat ti-ai vinde un prieten? (Despre referral policies)

Cu totii stim cat de greu este pentru companii sa gaseasca angajati buni. E concurenta mare inte companii pe oameni, specificitate mare a joburilor, efort mare de filtrare a candidatilor si nu in ultimul rand gasirea unui candidat bun costa compania. Astfel, pentru a sari peste o parte din aceste impedimente, companiile apeleaza la recomandari din partea angajatilor. Astfel de proceduri se poarta si in domeniul IT – in fond e unul dintre cele mai competitive. Recomandarea in unele situatii ofera o garantie suplimentara si pentru candidat, mai ales in cazul in care e recomandat de un angajat serios.

Totusi, treaba asta cu recomandarile are ceva murdar la mijloc, in sensul ca se face o intermediere intre candidati si companii de catre angajati, in care nu se baga chiar toata lumea. Pentru ca nu multi angajati sunt dispusi sa intre in acest joc, si nu pentru orice companie, firmele mari au introdus recompense financiare. Cateva sute de euro, in functie companie, de senioritatea recrutatului, de raritatea omului pe piata. Conceptul se numeste referral policy.

In acest context – al recompensei banesti- problema moralitatii devine si mai mare. Mereu lumea te intreaba despre munca si atmosfera la firma ta.
– Cum e la tine la firma?
– Ok / merge / excelent / nu prea bine – pot fi cateva categorii de raspunsuri, insotite de cateva justificari.
Caz in care el isi adauga/compune parerea ta la impresia pe care o are despre firma.

Dar in cazul in care respectivul iti cere sa-l recomanzi pe un job pentru care este eligibil, sau mai ales, motivat fiind de recompensa financiara, cand apare o pozitie te oferi tu voluntar sa-l recomanzi, atunci pe undeva devii putin implicat/partas la alegerea si chiar la decizia lui.
– Auzi, a aparut un job nou la noi, in alt departament, nu stiu exact ce se va face, dar daca-ti trimit eu CV-ul esti pe jumatate angajat.

Satisfactia la locul de munca se poate eroda cu vremea. Contextele se schimba si ce era favorabil la un moment dat devine nefavorabil. Cateodata ce ti s-a povestit inainte de cunoscuti, HR, manageri nu se potriveste cu ce ai gasit in firma, chiar inca din primele zile. In fond un set de interviuri pentru un job inseamna o negociere, care cuprinde si o mica (supra)licitare de ambele parti: a candidatului si a companiei. Dar toate aceste aspecte risca sa fie ignorate ulterior de un angajat prin recomandare, care retine doar ca tu l-ai recomandat si i-ai recomandat jobul.

Eu personal m-am ferit intotdeauna sa recomand pe cineva, sa nu ajung mai tarziu sa fiu acuzat tacit de respectivul pentru insatisfactiile lui la acel job. Pana una alta, daca ai o retea de amici dornici sa-si schimbe jobul, si nu-ti faci prea multe procese de consiinta pentru chestia asta, poti face niste bani buni. Asta daca nu supralicitezi tu conditiile si calitatea muncii la jobul tau, si prietenii tai nu o taie cu prima ocazie – caz in care pata e si putin pe obrazul tau.

Angajatori de top – un job (af)fair

Ieri si azi (30-31 martie) s-a desfasurat a 12-a editie a targului de joburi Angajatori de top in Bucuresti la Sala Palatului. De obicei industria IT&C este “vedeta” la astfel de evenimente, alaturi de banci si firme de consultanta. Numele mari din IT&C participante, in ordinea numerelor de pe tricou/pliant au fost: Accenture, Oracle, Intel, CGS, Luxoft, Bitdefender, HP, Ericsson, 1&1, TeamNet, Huawei.

Eveniment mare, cu 90 de firme participante, 3000 de joburi, 15000 de participanti, 27 de workshopuri, cum ne informeaza chiar site-ul organizatorilor. Multa vanzoleala, dar pentru ce si pentru cine?

Genul asta de de evenimente pompoase au doua scopuri mari pentru companii: creare de imagine si vanarea de angajati entry level. Sa luam pe rand cele doua:

1. Crearea de imagine

Evenimentul are o buna mediatizare in presa si printre potentialii participanti. Cand compania se afla chiar printre parteneri/sponsori va aparea pe toate bannerele, pe toate pliantele. Asta inseamna imensa publicitate. De-a lungul anilor s-a creat impresia ca orice firma serioasa, care vrea sa creasca trebuie sa participe la targul de joburi si sa faca o impresie buna. Nu participi, nu existi. Dar asta se datoreaza si imaginii obtinute pe un pret relativ mic.

Un alt argument in favoarea celor de mai sus sunt faimoasele workshopuri unde multimationalele ii fac pe novici sa viseze la satisfacia muncii in sistemul bancar in declin sau la provocarile unei industrii IT globale, bazata in mare parte pe servicii de suport.

2. Vanarea de candidati entry level

Pe langa prezenta in sine, selectarea celor mai buni absolventi sau studenti in ani terminali este obiectivul major al fiemelor, 80-90% din pozitiile deschise fiind in zona asta. Pozitia e logica din cateva puncte de vedere:

– proaspetii absolventi si studentii nu sunt deloc in evidentele marilor companii sau a firmelor de recrutare, deci e o buna ocazie de a se “cunoaste”

– absolventii si studentii au timp de astfel de evenimente si sunt dornici sa afle informatii despre companii, mai ales atunci cand e vorba de branduri prestigioase de afara.

– angajatii cu vechime cunosc piata pe alte filiere si nu sunt interesati sa ia parte la exercitii de imagine ale companiilor, ei de obicei fiind recrutati pe alte canale

– angajatii, chiar si cei interesati sa-si schimbe jobul nu pot participa, evenimentul desfasurandu-se in timpul programului (sambata de azi e o exceptie).

– angajatii cu vechime, daca chiar insista sa participe, risca sa se intalneasca cu reprezentantii HR ai actualului angajator, creand zambete si discutii cretine.

Avand in vedere cele de mai sus, fac si eu cateva recomandari pentru editiile viitoare organizatorilor evenimentului (daca ma aud):

1. Sa vorbeasca cu cei care distribuie pliante la orice colt de strada despre eveniment sa nu-mi mai dea si mie.

2. Sa modifice numele evenimentului in “Angajatori de top pentru proaspeti absolventi“.

3. Daca vor avea la un moment dat deschisa o pozitie de executive la o firma cat de mica, sa sara peste punctul 1 de mai sus si sa-mi dea cu dedicatie invitatia.