Tag Archives: Gecad

Istoria IT in Romania. Partea a 2-a. Primele multinationale (1997-1999)

Continuam seria posturilor despre istoria industriei IT din Romania (dupa prima parte – Istoria IT in Romania. Partea 1. Zorii (1990-1996)) cu un moment de cotitura in dezvoltare, perioada ’97-’99. Urmeaza Istoria IT in Romania. Partea a 3-a. Noul val (2000-2004)

Contextul politico-economic si de business
Un moment important pentru industria IT l-a constituit aparitia primelor investitii serioase in industia romaneasca, facute de multinationalele din domeniile telecomunicatiilor ( Connex, Dialog, Cosmorom (Romtelecom) ) si din domeniul bancar, incepute in anul 1997. Schimbarea n-a fost declansata de companii multinationale din domeniul software, cum ne-am fi asteptat, ci din alte sectoare de business. In fond e explicabil pentru ca industia software ofera servicii altor industrii.

Chiar daca investitiile au fost facute incremental, cateva firme mari de acest gen au devenit operationale in Romania in acea perioada, angrenand dupa ele atat actori din sfera telecomunicatiilor mondiale (Alcatel, Ericsson, Siemens, Nortel) dar si companii de dezvoltare software locale de dimensiuni medii care ofereau servicii de dezvoltare si suport pentru operatiunile multinationalelor.

Aceste prime multinationale au creat un standard de business in piata din Romania, care in ’96-’97 avea acelasi tip de gandire la fel ca in anii de glorie ai comunismului (cu cateva mici exceptii, desigur). De exemplu, la multi ani dupa venirea in Romania si introducerea modelului de business britanic, Connex a ramas un model pentru orientarea business pe care o oferea angajatilor si unul dintre cei mai doriti angajatori.

Momentul politic era favorabil (in toamna lui ’96 venise la putere CDR – formatiune de dreapta, cu deschidere occidentala) – aceasta dand un mesaj pozitiv celor dare doreau sa dezvolte o afacere in Romania. A fost poate un factor decisiv in declansarea acestul Big Bang in business-ul romanesc.

De mentionat cateva detalii despre situatia economica a acelor ani. A fost perioada primelor restructurari din economie, a primelor privatizari, a instabilitatii economice, a unor inflatii exorbitante (peste 200% pe durata anilor 97-99). Au fost si momente economice dificile, de exemplu in ’99 Romania a fost la un pas de intrarea in incapacitate de plata, toate acestea avand impact asupra credibilitatii si indirect asupra investitiilor.

Un mare client al industriei de IT pe piata era statul, care investea masiv in retele informatice pentru institutiile sale in acea perioada. Ministerele incepusera solicitarea pentru primele sisteme/aplicatii integrate care sa faca managementul anumitor activitati desfasurate complet manual (pe hartie) pana atunci.

Companiile
Contractele cu statul au picat foarte bine pentru fiemele romanesti mari existente pe piata (Siveco, UTI, Softwin, Intrarom, Romsys) care s-au dezvoltat si si-au consolidat pozitia. Tot in aceasta perioada se pun bazele solutiilor de eLearning (Softwin in 1998, urmat apoi de Siveco doi ani mai tarziu).

Unele firme au sesizat potentialul pietei de securitate, unde in acesti ani s-au pus bazele a doua solutii de top in lume la ora actuala: Softwin cu Bitdefender, cu un proiect pornit in 1997 si Gecad, care a fost cumparata de Microsoft in 2003.

Cererea de business a determinat si multinationalele de integrare de proiect sa-si consolideze operatiunile in Romania: HP, Oracle, IBM. In 1997 deschide un birou in Romania si Microsoft, dar scopul este deocamdata  doar prezenta pentru vanzari si relatii cu partenerii.

Pe pietele locale in aceasta perioada apar primele firme de software cunoscute si astazi. La Cluj avem cateva firme mari infiintate in aceasta perioada: AGS (Alpha Global Solutions), infiintata in 1997 (viitoare Endava), AROBS (1998), Softvision (1998), ISDC (1999). Brinel, infiintat inca de la inceputul anilor ’90 isi da seama ce vrea sa faca si devine integrator, mai intai pentru solutii Microsoft; Nethrom devine o adevarata fabrica de software cu peste 100 de angajati. Tot in aceasta perioada se infiinteaza si compania Transart (1997), una din putinele firme romanesti din provincie care dezvolta o linie de produse prorpii perntu zona de business si contabilitate.

La Timisoara, Alcatel si Siemens isi dezvolta operatiunile in aceasta perioada.

Deja se contureaza tendintele firmelor pe piata din Romania: firmele mari din Bucuresti se implica mai mult in proiecte din zona guvernamentala, beneficiind si de apropierea fizica de administratia centrala, in timp ce firmele din provincie se implica in servicii de outsourcing in cazul in care au autonomie proprie, respectiv de dezvoltare pentru firma mama, daca sunt o susursala a unei firme mici/medii din occident.

Mediul universitar

Daca in primii ani dupa revolutie universitatile de profil IT erau dimensionate pentru un numar mic de studenti, conform planifiacrii comuniste, acest lucru era pe deplin rezolvat in perioada ’97-’99, cand masinile de produs specialisti IT erau deja optimizate. Capacitatea universitatilor era apropiata de cea de azi, daca nu chiar mai mare, avand in vedere numarul crescut de absolventi de liceu din acea vreme.

Odata cu dezvoltarea hardware-ului si a tehnologiilor software s-a facut si adaptarea programelor/materiilor studiate , cel putin in ultimii ani de studiu, de la Pascal, C/C++ si multa teorie spre tehnologii actuale la momentul respectiv (Java & tehnologii Java, Microsoft Visual Studio, Delphi, programare web, baze de date “moderne”).

Piata muncii
Piata joburilor in domeniu era in continuare foarte slaba, majoritatea absolventilor alegand plecarea in strainatate. Salariile erau in mare parte “la negru”, constand in cateva sute de marci germane (in partea de vest a tarii), respectiv dolari in Bucuresti – un alt motiv pentru cei din bransa de a alege occidentul.

Un lucru interesant de mentionat, in acea vreme, datorita ofertei scazute de locuri de munca, nu exista obiceiul ca studentii sa aiba un job part time sau full time ca in ziua de azi. Rar se intampla ca un student din an terminal sa se si angajeze. Atat profesorii cat si studentii nu aveau o mentalitate care sa fie deschisa spre asa ceva.

Internetul

In aceasta perioada internetul cunoaste o puternica dezvoltare in Romania. Daca in ’95-’96 singurele locatii undese putea accesa internetul (mail + ceva browsing) erau retelele universitare la viteze absolut ridicole, in ’98-’99 s-a ajuns ca majoritatea campusurilor si caminelor din cetrele universitare mari, de profil tehnic sa fie conectate la internet, la viteze mici, dar acceptabile pentru acea vreme. Internetul comerical devenise accesibil din punct de vedere al acoperirii.

Accesul de tip caznic era inca prohibit din cauza tehnologiei (singura posibilitate accesibila ca pret erau modemuri dial-up de 14 sau 56 kbps la care se agauga costul traficului de telefonie).

In occident internetul are o dezvoltare uriasa in aceasta perioada, toate business-urile extinzandu-se si pe net, sau aparand o multime de business-uri total noi. Este perioada in care se creeaza viitoarea bula “.com”, care avea sa se sparga la inceputul anului 2001. To acum apar primele tehnologii de programare pentru web: ASP, JSP, php.

Realizari tehnologice remarcabile in aceasta perioada:

– 1997 – apare Microsoft Visiual Studio – prima platforma integrata de dezvoltare software, bazata de IDE-uri performante, cu suport pentru programare web,

– 1997 – apare Borland Delphi 3 – vesiunea care l-a vacut popular la limbaj de programare vizual

– 1997 – apare UML ca standard de modelare

– 1996 – apare XML

– 1998 – apare Microsoft Windows 98, urmat un an mai tarziu de versiunea SE (Second Edition) – un sistem de operare foarte popular in acei ani

– 1998 – apare php 3 – versiunea care l-a consacrat ca limbaj de programare web

-1996-1998 – multe nume mari din IT realizeaza oportunitatea limbajului Java si se intrec in a-l imbratisa si a oferi IDE-uri pentru el: Microsoft, Oracle, Borland, IBM si bineinteles Sun. Microsoft a creat chiar o varianta prorie a acestui limbaj, nu tocmai in concordanta cu specificatiile Sun, cu un IDE propriu, Visual J++, pe care a incercat sa o impuna ca standard propriu, dar la care a renuntat prin 2000.

– 1999 – apare JEE 1.0 (Java Platform Enterprise Edition) – platforma de tehnologii java care avea sa revolutioneze dezvoltarea aplicatiilor enterprise

– 1998 – apare platforma Oracle 8i (i de la internet), incluzand si Application Server, respectiv IDE-ul JDeveloper pe langa consacratul server de baza de date.

– 1998-1999 – dezvoltare servicii internet: principalele companii/servicii: Hotmail, Netscape, AOL, ICQ, Yahoo

Pălmași software

Da, palmasi software. Asa ii caracterizeaza pe dezvoltatorii de software din Romania domnul George Buhnici, reporter ProTV, la evenimentul ZF Mobilio-Apps & Business Forum, un eveniment care are drept temă centrală evoluţia pieţei locale de aplicaţii pe mobil şi modalităţile prin care dezvoltatorii locali pot profita de oportunităţile create de explozia vânzărilor de mobile inteligente organizat de ZF ieri in Bucuresti, preluat intr-un articol din ZF.

Auzindu-l, fac analogia cu Larry Ellison, CEO-ul Oracle, adresandu-se absolventilor de la Yale in celebrul discurs (neterminat) din care citez:

“Dacă mă uit la voi nu văd nici un viitor fericit, nu văd nici un director proeminent. Acum sigur sunteţi bulversaţi. Asta e normal. Totuşi, vă puteti întreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca să vă judec pe voi, studenţii celei mai renumite facultăţi? Staţi să vă explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am căzut la facultate şi voi nu.

……

O să aibă lumea nevoie şi de salahori ca voi. O să aveţi nevoie de cunoştinţe, de programare la terapie la un psiholog. Fiindcă voi n-aţi căzut la facultate n-o să fiţi niciodată printre primii 10 cei mai bogaţi oameni de pe pământ.”

Gasiti tot “discursul” aici.

Si totusi, Larry Ellison de Romania (aka George Buhnici) are pe undeva dreptate cu chestia asta cu palmasii. Dar nu e vina lor, a dezvoltatorilor. Nici macar a managerilor lor directi. Ci e vina guvernantilor, a globalizarii, a multinationalelor si a istoriei.

Eu aveam o alta vorba pe acelasi subiect: “in Romania producem busteni software” pe care ii exportam, prin analogie cu industria de defrisari din Romania, daca o pot numi asa, ca de exploatare a lemnului e prea mult spus.

Sa vedem mai in detaliu despre ce e vorba.

Nu vreau sa merg in urma mai mult de 15 ani, cand diferentele dintre salariile din industria de software occidentala si cele de la noi erau 10:1 cel putin. Evident, in acel moment, nu exista propriu-zis o piata de software in Romania, cum exista si o neincredere mare in viitorul acestei tari.

Cresterea

La inceputul anilor 2000, Romania a devenit insa o piata atractiva pentru investitiile in software, mai intai pentru firme relativ micute din State, Germania si alte tari din Europa. Aceste firme au adus in Romania proiecte de dezvoltare si de integrare, mai mici sau mai mari, in functie de dimensiunile firmelor, de clienti si de domeniul de business caruia ii erau adresate. Era perioada in care tehnologiile de dezvoltare se maturizasera (atat in zona Java, dar si .Net sau php). Clientii construiau sisteme de la zero sau migrau sisteme foarte vechi pe tehnologii actuale. Era perioada romantica a dezvoltarii de software in Romania.

In zona de vest a tarii firmele micute au adoptat o politica de outsourcing, dar si acolo, in multe cazuri  responabilitatea livrarii unei solutii functionale end to end revenea tot firmei romanesti.

Putine firme au avut forta financiara sau viziunea sa creeze produse. Gecad, Softwin/Bitdefender, Siveco, Transart, TotalSoft sunt cateva dintre firmele care au construit cateva produse, cateva branduri de valoare in industria software globala sau macar regionala.

Salariile erau mici comparabil cu cele din occident si se mentineau insa destul de jos, cel putin pana in anul 2005-2006, cand s-a terminat aceasta faza.

Globalizarea

Odata cu manifestarea globalizarii si in domeniul dezvoltarii de software si sesizarea oportunitatii pietei numita Romania, marile corporatii au deschis centre globale de mari dimensiuni la noi. A inceput cu Oracle in 2004, urmata de IBM in 2005, apoi HP, Microsoft, Ericsson, SAP, Huawei si multi altii pe care nu-i mai mentionez.

Au intrat in piata cu salarii peste medie, pe de o parte atragand personalul bine pregatit de la firmele mai mici si in acelasi timp punand presiune pe piata muncii. Era perioada in care se cautau programatori in draci, salariile cresteau cu 20-30% de la an la an, se angajau si absolventi de facultati nontehnice, dar care aveau ceva tangente cu programarea.

Autoritatile s-au bucurat de aceasta deschidere si n-au ratat nici o ocazie sa taie panglici sau sa faca poze cu oficiali ai marilor multinationale din domeniu veniti la Bucuresti sa negocieze contracte avantajoase in schimbul sutelor sau miilor de locuri de munca oferite.

Numai ca, surpriza! La scurt timp s-a dovedit ca centrele de dezvoltare erau mai mult de suport, ca R&D-ul insemna defecte si tichete. Proiectele de dezvoltare, unde mai era vorba de asa ceva, aveau in vedere crearea de tool-uri pentru clienti interni, iar in alte cazuri, dezvoltarea era parte a unor contracte globale de managed services, care impuneau folosirea unor tool-uri si metolologii specifice clientului sau industriei, total depasite, contraproductive si care impiedicau sub toate formele inovatia.

Externalizarea serviciilor spre Romania a continuat si in alte domenii: call center, in special pentru limbi europene mai putin cunoscute, business processes s.a.m.d.

De ce nu si dezvoltarea software? De ce nu designul si arhitectura? De ce nu dezvoltarea de produse pe care aceste nume grele le au? Pentru ca acestea sunt esenta unei companii de software, iar Romania e considerata o piata prea riscanta pentru acest tip de activitati. Pentru ca cineva trebuie sa faca si munca de jos.

Pozitia geo-politica ne recomanda pentru centru de suport in partea asta de lume: tara ieftina, parte a UE, relativ sigura, pe fusul orar european, cu competente foarte bune in domeniu, cu facilitati pentru angajatii din IT, cu populatie vorbitoare de limba engleza. Ce-ti poti dori mai mult daca esti multinationala?

In perioada in care businessul centrelor inflorea, spre sfarsitul anului 2008, a venit criza economica. Firmele autohtone si cele mici au fost puternic lovite, unele dintre ele recurgand chiar la reduceri de personal. Multinationalele, pe de alta parte, beneficiind de sume mari de bani si cu planuri de business pe durata indelungata, care le ofereau cost saving-uri uriase prin mutarea operatiunilor din tari scumpe (Irlanda, UK, Franta, Germania…) prosperau si isi consolidau operatiunile in Romania. Anul acesta din nou cateva firme mari si-au anuntat din nou planuri de extindere: HP, Dell, ..

Exista doar cateva exceptii notabile la aceasta regula: Adobe, Nokia la Cluj (cu un mic nucleu de software development), Amazon la Iasi si mai nou Intel la Bucuresti. Dar acestea sunt aproape picaturi intr-un ocean al centrelor globale de (dezvoltare si) suport.

Astfel s-a ajuns ca o industrie de dezvoltare software micuta dar sanatoasa cum aveam in 2004 sa se transforme peste numai cativa ani intr-o monstruoasa industrie de mentenanta, in India Europei cum ii spun unii colegi din domeniu. Si asta in situatia in care calitatea dezvoltatorilor software din Romania este mult peste media europeana (fapt atestat de statisticile Brainbench sau de testele de certificare Java/Microsoft).

In cazul asta, se pare ca are dreptate ziaristul de la PRO TV. Suntem palmasi software, sau salahori cum ne numea celalalt onorabil.

Sa incheiem totusi intr-o nota mai vesela. Daca esti palmas, dupa ce lucrezi la munca de jos, trebuie musai sa te odihnesti. Asta cu palmasii ne duce cu gandul la un celebru tablou al unui pictor roman: “Cosași odihnindu-se“.

Cosasi odihnindu-se

De la “Cosasi odihnindu-se” pana la “Programatori odihnindu-se” nu mai e decat un pas. Sper ca observati asemanarile.

Programatori odihnindu-se
Programatori odihnindu-se
Programatori odihnindu-se