România a exportat anul trecut servicii în valoare de 10,3 miliarde de euro, în creştere cu 23% faţă de anul anterior, potrivit statisticilor Băncii Naţionale. Pentru prima dată serviciile informatice au depăşit turismul şi s-au plasat pe locul doi în topul domeniilor exportatoare de servicii în 2013 după transporturi, având în vedere că anul trecut România a exportat servicii informatice de 1,4 miliarde de euro (în creştere cu 27% faţă de 2012). Turismul, aflat anul trecut pe locul doi în topul domeniilor exportatoare de servicii, a avut un aport la exporturi de doar 1,2 miliarde de euro în 2013, coborând pe locul trei.
Tag Archives: Bitdefender
Cea mai cautata meserie din Romania?
Este CEA MAI CĂUTATĂ MESERIE DIN ROMÂNIA. Nu ai cum să rămâi fără serviciu pentru că te angajează în secunda doi.
Asa suna titlul cover story-ului din Business Magazin de acum cateva saptamani. Un titlu care, daca esti credul, te face sa te indrepti spre bancile faculatilor de profil chiar daca ai 40-50 de ani. Asa sa fie oare?
Articolul contine declaratii ale reprezentantilor mai multor companii de profil: Fortech, Endava, Gameloft, TotalSoft, Siveco, Bitdefender, dar si pe a sefului ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii) sau a unui secretar de stat in Ministerul Educatiei.
Cateva idei si cifre din articol:
- Datele pentru anul 2011 arată că numărul de angajaţi din companiile care furnizează servicii software a crescut cu 2.100, până la nivelul de 58.500 de angajaţi, potrivit Institului de Tehnică de Calcul.
- Potrivit estimărilor ANIS, pentru satisfacerea nevoilor companiilor din IT, ar fi nevoie de un număr dublu de absolvenţi. Facultăţile din Bucureşti aduc anual 1.500 de noi absolvenţi în piaţa muncii, iar la nivelul întregii ţări, numărul ajunge la cel mult zece mii, dacă adăugăm principalele centre universitare
- Bataia mare pe angajati este mai ales in zona joburilor entry level, destul de prost platite
- Cea mai mare problema pentru industrie nu e numarul abslventilor, ci tocmai activitatea principala: outsourcingul sau serviciile pentru export.
Seful ANIS concluzioneaza:
….se poate creşte numărul de absolvenţi, însă cea mai bună rezolvare a problemei este diversificarea joburilor în firmele de IT.
În prezent, cel mai mare procent din firmele de IT din România produc software la comandă sau fac outsourcing şi, deci, angajează doar programatori. „Dacă am avea o strategie de încurajare a firmelor de produse informatice, precum Bitdefender, Avangate, Siveco sau TotalSoft, s-ar putea angaja în domeniu nu doar programatori, ci şi oameni de vânzări sau marketing, iar valoarea adăugată adusă economiei ar fi mai mare. „Urcarea pe un nivel superior în food-chain ar ajuta. Trecerea de la outsourcing la software la comandă, de la software la comandă la R&D, de la R&D la produs, de la produs la produs propriu„, explică Pitiş. Pesemne, schimbarea va dura, iar între timp, bătălia pentru programatori va continua, iar de câştigat vor avea pe termen scurt şi mediu actualii angajaţi din industrie, dar şi viitorii absolvenţi.
Mai jos articolul integral.
Companiile IT din România pierd milioane de euro pe an pe seama contractelor pe care le refuză potenţialilor clienţi din cauza lipsei unui număr suficient de angajaţi capabili să le onoreze. În plus, concurenţa pentru noi recruţi în IT e atât de mare încât salariile sunt de cel puţin două ori mai mari decât media pentru un debutant, iar angajaţii îşi permit, chiar şi în actualul context economic, să migreze de la o companie la alta pentru o ofertă mai bună. Culmea e că facultăţile de profil tehnologic din România produc doar zece mii de absolvenţi pe an, deşi necesarul ar fi dublu, în timp ce altele reuşesc cu mare greu să-i integreze pe studenţi în piaţa muncii, aşa că devin şomeri. Ce e de făcut?
“E frustrant acum să văd că dacă dau anunţ pentru postul de assistant manager primesc 400 de CV-uri, dintre care poate jumătate sunt candidaţi cu doctorat în psihologie, filosofie, economie, management, marketing, oameni extrem de inteligenţi. Nivelul salarial pe care îl pot oferi diferă ca de la cer la pământ faţă de un specialist în IT. E păcat să vezi cum oameni inteligenţi rămân plafonaţi într-o direcţie în care nu există cerere din piaţă.” Declaraţia lui Călin Văduva, fondatorul şi proprietarul Fortech, una dintre companiile de outsourcing IT din Cluj-Napoca, cu circa 300 de angajaţi, descrie clar dezechilibrul produs în prezent pe piaţa muncii între absolvenţii ieşiţi anual de pe băncile facultăţilor şi nevoile angajatorilor. Iar impactul se cuantifică în zeci de contracte refuzate pentru simplul motiv al numărului prea mic de angajaţi care să poată lucra la proiectele respective – „nu pot promite mai mult decât pot să ofer”.
Afacerea sa ar fi putut ajunge la zece milioane de euro pe an, faţă de nivelul actual de şapte milioane, iar diferenţa vine tocmai din această cauză: „Am fi crescut mult mai mult dacă am fi putut angaja personal suplimentar. Sunt multe proiecte pentru care nu luptăm tocmai din această cauză”. Exemplu lui Văduva se referă chiar la luna martie, când a fost nevoit să spună „nu„ unor parteneri, iar aceştia se văd nevoiţi să se orienteze spre alte ţări pentru a-şi putea gestiona activităţile de outsourcing. Ucraina, Bulgaria, India şi China sunt principalii concurenţi ai României, pe seama volumelor mai mari pe care le pot prelua, dar şi a tarifelor tot mai competitive în raport cu cele de pe piaţa locală.
Andrei Pitiş este preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS). Criza de programatori nu este, în viziunea sa, un fenomen specific României, ci un fenomen la nivel global: „Am participat la o discuţie cu şefi de asociaţii de IT de pe tot mapamondul şi toţi se loveau de problema forţei de muncă”.
Dacă privim înspre cauzele acestei probleme, răspunsurile pe care le-au găsit managerii din industrie se referă strict la atractivitatea unei astfel de slujbe. Concluziile la care au ajuns în urma dezbaterilor conduc la ideea că mulţi oameni fug de joburi în IT deoarece au senzaţia că tot ce trebuie să facă este să stea în faţa calculatorului. „E adevărat că joburile de software engineering aşa sunt, însă sunt slujbe în vânzări, marketing, comunicare, servicii clienţi, care implică şi creativitate sau interacţiune cu alţi oameni„, explică Pitiş. Ce-i drept, nevoia angajatorilor din România este acută tocmai în cazul inginerilor de software, deci exact segmentul care demotivează cel mai tare un potenţial viitor angajat.
Potrivit estimărilor ANIS, pentru satisfacerea nevoilor companiilor din IT, ar fi nevoie de un număr dublu de absolvenţi. Facultăţile din Bucureşti aduc anual 1.500 de noi absolvenţi în piaţa muncii, iar la nivelul întregii ţări, numărul ajunge la cel mult zece mii, dacă adăugăm principalele centre universitare din Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca. Pitiş citează datele unui studiu potrivit căruia România este printre ţările fruntaşe la raportul dintre numărul de programatori şi cel al locuitorilor. „În aceste condiţii, nu cred că putem produce mai mulţi absolvenţi care să fie programatori.
Cei care vor şi pot să fie sunt, indiferent dacă merg la o facultate sau nu. Programarea este o meserie direct productivă – un angajator vede destul de repede cât de bun este un angajat de acest tip, nu se ia neapărat după facultatea absolvită„, spune Pitiş. În cifre, după restructurarea masivă din 2009, piaţa muncii din IT s-a stabilizat în 2010 şi ulterior chiar a crescut în 2011 şi 2012. 120.000 de angajaţi lucrează în prezent în piaţa de IT&C, în creştere cu 1.000 de angajaţi faţă de nivelul record din 2009, pe seama dezvoltării sectoarelor de hardware şi software, care au compensat pierderile de personal din companiile telecom. Datele pentru anul 2011 arată că numărul de angajaţi din companiile care furnizează servicii software a crescut cu 2.100, până la nivelul de 58.500 de angajaţi, potrivit Institului de Tehnică de Calcul. Oracle, IBM, HP, Ubisoft, Gameloft sau Computaris sunt doar câteva dintre companiile care şi-au mărit semnificativ echipele în ultimii ani. Cu toate acestea, volumul angajaţilor din piaţa muncii este mai consistent decât numărul menţionat, dat fiind că nu include şi angajaţii temporari plasaţi de agenţii de recrutare precum Lugera & Makler sau Trankwalder pentru joburile bazate pe proiecte.
„Cred că angajatorii din domeniul IT îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă competitivă în toate centrele IT mari din România, iar efortul în procesul de recrutare este direct influenţat de ce tip de competenţe tehnice se caută într-un anumit loc şi care e planul de creştere în locul respectiv„, declară Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava.
După cum spune şi Liviu Dan Drăgan, directorul general al TotalSoft, în ultimii ani industria IT s-a dezvoltat mai mult decât alte sectoare şi, firesc, cererea de forţa de muncă a crescut. Pe lângă companiile mari care şi-au extins activitatea, multe dintre ele deschizând centre regionale, au apărut companii locale mici, dar care au o dezvoltare rapidă. „Şcoala nu a reuşit să se adapteze schimbărilor şi să asigure un număr suficient sau aproape de specialişti IT„, spune Drăgan. El observă că absolvenţii au, în general, cunoştinţe teoretice solide, iar sarcina angajatorului este să îi specializeze în tehnologiile şi limbajele de programare utilizate. În plus, ei au nevoie şi de abilităţile sociale de lucru în echipă, management de proiect, abilităţi pe care studenţii nu le deprind în şcoală, responsabilitatea de a-i învăţa revenind companiilor angajatoare.
„Un număr de absolvenţi cel puţin dublu ar fi absorbit imediat de piaţă. E important şi ca ei să fie şi mai bine pregătiţi: sunt importante atât cunoştinţele de dezvoltare software, dar şi mentalitatea, pentru că lucrăm pentru clienţi din Vest, iar cerinţele clienţilor sunt similare chiar dacă prestăm serviciul din România„, spune şi Călin Văduva.O privire de ansamblu are şi Paul Friciu, directorul general al Gameloft, companie cu filiale la Bucureşti, Cluj-Napoca şi Budapesta, iar, după el, oferta este pe anumite arii subdimensionată – „în game design, animaţie şi programare flash,oferta este la 20% din cât ar trebui să fie„.
Ca reacţie la situaţia din piaţă, companiile industriei IT din Cluj-Napoca s-au asociat de curând într-un cluster, un soi de Silicon Valley de România, mai ales că în plan sunt o serie de investiţii în infrastructură, similar celor de la Iaşi sau Timişoara, menit să rezolve principala problemă din calea companiilor: nevoia de personal.
LOCURI ÎN PLUS, PROFESORI ŞI SPAŢIU ÎN MINUS
Primul succes al clusterului de la Cluj-Napoca, oraş care grupează mii bune de specialişti IT, a fost consemnat prin faptul că, prin asociere, companiile au reuşit să obţină stoparea deciziei facultăţilor de a reduce numărul de locuri, în timp ce vestea măririi numărului de locuri pare puţin probabilă, spune Alexandru Tulai, preşedintele consiliului director Cluj IT Cluster. Soluţia găsită la Cluj se referă la înfiinţarea unui program de masterat de reconversie profesională, prin care absolvenţii oricărei facultăţi ar urma să dobândească unele cunoştinţe în IT, care vor fi folosite în momentul angajării la o companie de profil. Soluţia este însă pusă sub semnul întrebării de şefii companiilor, câtă vreme chiar cunoştinţele absolvenţilor de facultăţi de specialitate sunt uneori deficitare.Un angajator reuşeşte să aducă un absolvent la un nivel competitiv, similar celorlalţi colegi din echipă, în cel puţin şase luni, iar salariile pornesc de regulă de la 400-500 de euro lunar, aproape dublu faţă de nivelul salariului mediu net din România. „Există aproape certitudinea ca acest program să pornească din toamnă, cu câteva sute de locuri la început„, spune Stelian Brad, prorector al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi membru al consiliului director al Cluj IT Cluster, referitor la încercarea „de a comprima timpul şi de a reduce pregătirea la strictul necesar al firmelor„. Problema creşterii locurilor în universităţi nu este deloc simplă. Principalul minus identificat de rectori se referă la obţinerea de finanţare suplimentară de la buget pentru a permite accesul la învăţământ al mai multor studenţi. Instituţia de la care universităţile primesc acordul pentru evoluţia cifrelor universitare este Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). „Este imposibil să merg să le spun că de la anul vreau să-mi dublez locurile, chiar dacă am capacitatea instituţională şi o am„, spune franc prorectorul, care precizează că există acordul – „în premieră„ – din partea ambelor universităţi ale oraşului de a pune la comun spaţiile şi cadrele universitare pentru a putea şcolariza şi mai mulţi studenţi. „Cei de la ARACIS majorează numărul cu cel mult 10% pentru că le este teamă de un precedent că ar putea cere acelaşi lucru şi alte universităţi care nu sunt neapărat pregătite„, explică Stelian Brad.
În plus, o astfel de decizie ar impune o viziune pe termen lung asupra activităţii companiilor din IT din România, iar „criza de identitate din Europa asupra felului în care arată viitorul şi care sunt industriile care trebuie încurajate nu ajută deloc„. Oricum, potenţiala dublare a numărului de locuri ar produce efecte abia după trei-patru ani, până la absolvire.
Andrei Pitiş, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii, spune că facultăţile de profil produc totuşi un număr de absolvenţi foarte mare în raport cu capacitatea pe care o au, cu trimitere la facultăţile care activează în acelaşi spaţiu ca în urmă cu zeci de ani, dar cu un efectiv de studenţi de cinci ori mai mare şi cu un efectiv de cadre didactice subdimensionat. „Cred că o implicare mai mare a Guvernului şi a Ministerului Educaţiei, în cadrul unei strategii naţionale de competitivitate care să recunoască rolul IT-ului în economia românească, ar ajuta„, spune Pitiş.
Din sediul Ministerului Educaţiei, lucrurile se văd complet diferit. Pus în faţa neconcordanţei din piaţa muncii, secretarul de stat Tudor Prisecaru îndrumă companiile din IT să caute „mai mult„. „Am feedback din mediul universitar, iar studenţii sunt absorbiţi încă de pe băncile facultăţii în aceste companii, dar nu ştiu cum se face că la vreo doi, trei, patru ani după ce lucrează, ei părăsesc companiile şi se îndreaptă către altceva„, spune Prisecaru. Un caz pe care secretarul de stat îl consideră drept „cel mai ciudat exemplu„ este al unui absolvent cu un un salariu lunar de 2.000-2.500 de euro care s-a hotărât „brusc„ să facă regie de teatru, după ce a lucrat patru ani la o firmă româno-americană: „Am stat de vorbă cu el şi mi-am dat seama că e ceva special. Mi-a spus: «Dom’le, din cauza regimului de lucru, ăştia nu vor decât să te sugă de inteligenţă şi după aia rămâi fără nimic»„. Potrivit secretarului de stat, problema care apare este faptul că „sunt oameni care cedează încetul cu încetul, lucru care se vede şi în starea de sănătate, raportul preţ-activitate este destul de mare, companiile ar trebui să facă ceva pentru a schimba politica, dacă nu, atunci vor avea alte soluţii, nu ştiu„.
Discursul oficialului din Ministerul Educaţiei refuză să accepte cifrele reale ale pieţei: „Gândiţi-vă că dacă Politehnica din Bucureşti produce 500 de absolvenţi pe an, multiplicaţi doar cu cinci şi vedeţi ce iese pe toată ţara şi vedeţi rezultatul. Bineînţeles, există şi o parte care pleacă, dar eu nu cred că aceste companii au atâtea mii de angajaţi în momentul de faţă„. De cealaltă parte, liderii din industrie spun că şcoala induce o problemă de mentalitate, mai ales pentru că absolvenţii nu sunt tentaţi să înceapă o afacere pe cont propriu în IT. „Este incredibil cât de deştepţi, de plini de energie, cât de buni sunt copiii aceştia şi cât de mult îi strică facultatea. Nu cred că facultăţile din ziua de astăzi aduc valoare adăugată„, spunea Radu Georgescu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din IT, care mai reproşa şcolii româneşti faptul că nu obişnuieşte copilul cu spiritul antreprenorial: „Faptul că-i obligi să stea cu mâinile la spate şi să nu întrebe este împotriva antreprenoriatului, care e exact invers”.
AZI LA O COMPANIE, MÂINE LA ALTA
Salariile din piaţa românească de IT au crescut în ultimii trei ani, potrivit datelor din piaţă. Creşterea din ultimii trei ani a fost constantă pentru cei care lucrează în software – 10% în 2011 şi 7% în 2012, cu mult peste nivelul mediu din celelalte sectoare ale economiei. Venitul mediu brut din această industrie este de 12.000 de euro pe an, cu 20% peste cel din anii de dinaintea crizei economice. În timp ce un debutant câştigă 8.000 de euro pe an, un programator cu experienţă medie obţine între 15.000 şi 25.000 de euro, iar poziţiile de management au salarii anuale de până la 40.000 de euro. Şi în 2013, creşterile vor continua, primele estimări făcând trimitere către un plus de 5-10% până la finele anului.
Cererea externă, mai puţin afectată de recesiune, şi-a reluat cursul puternic ascendent în 2010, odată cu revenirea pe creştere a economiilor europene şi amplificarea eforturilor de reducere a costurilor prin transferul de activităţi către ţări ca România. În a doua jumătate a anului 2011 ritmul de creştere a cunoscut o uşoară atenuare în contextul agravării crizei datoriilor suverane şi al tendinţei de slăbire a performanţelor economice în Europa, potrivit datelor Institutului pentru Tehnică de Calcul. Avansul înregistrat de exporturile sectorului în aceşti doi ani a provenit atât din vânzările de soluţii software şi contractele externe ale companiilor locale, cât şi din veniturile centrelor de servicii şi de dezvoltare software ale multinaţionalelor.
În goana după creşterile anuale, cei mai favorizaţi au fost angajaţii care au putut să profite de cererea tot mai mare de personal din partea companiilor. Cosmin are 26 de ani şi este absolvent de informatică. A schimbat până acum patru companii în cei patru ani de când s-a angajat şi primeşte lunar cel puţin trei oferte de la concurenţă, de cele mai multe ori cu un plus de 20% faţă de salariul actual. Este mai capricios în relaţia cu superiorii, pentru că ştie că poate pleca oricând în altă parte dacă nu este tratat cum se cuvine.
„Angajatorii au avut şi au în continuare un focus pe reţinerea în companie a celor mai buni specialişti şi a celor cu cea mai mare experienţă. Acest lucru se realizează prin utilizarea lor în cele mai interesante proiecte, împreună cu oferirea celor mai mari creşteri salariale„, spune Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC). Cosmin munceşte de un an pentru cel mai recent angajator unde, într-adevăr, a beneficiat de două creşteri salariale de câte 10%, tocmai ca să nu fie tentat să plece. „Prea puţin„, spune softistul, care se plânge de profitul prea mare pe care îl generează firmei raportat la salariul său lunar de nici o mie de euro.
„Şi acum se întâmplă fenomenul ăsta şi e bine că e o piaţă competitivă. Noi încercăm să le oferim angajaţilor proiecte de amploare pentru firme mari din Europa de Vest şi un sprijin continuu pentru învăţare„, spune şeful Fortech, Călin Văduva. În compania sa, vârsta medie a angajaţilor este de 28 de ani, iar problema plecării angajaţilor e de actualitate ca pentru întreaga industrie. Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava, spune că dacă o companie nu oferă perspective de creştere, unii angajaţi vor căuta oportunităţi în alte companii, pentru că acumulează experienţă în mai multe medii.
Pentru o companie IT, spune Metzger, este de dorit ca un angajat să rămână cel puţin o perioadă de cinci ani, însă dacă plecarea vine după şase luni „este cam repede„. Angajaţii se uită nu doar la aspectul pur financiar, ci la pachetul de oportunităţi oferit de fiecare companie – „contează să reuşim să facem o legătură cât mai bună între aspiraţiile persoanei şi oportunităţile din companie„.Daniel Pink e omul care i-a scris discursurile vicepreşedintelui american Al Gore timp de doi ani. Mai apoi a scris patru cărţi, între care bestseller-ul „A Whole New Mind„ şi „Drive – The Surprising Truth About What Motivates Us„, în care vorbeşte despre cât de importantă devine motivaţia intrinsecă în contextul tranziţiei de la afaceri de producţie spre afaceri creative. Or, susţine Pink, creativitatea angajaţilor nu numai că nu e stimulată, dar e distrusă de orice tip de motivare financiară cu recompense şi pedepse, după cum a scris anterior Business Magazin. El crede că această metodă clasică de motivare sau „expirată„, cum o numeşte el, nu mai este de actualitate din moment ce modul în care se fac afacerile s-a schimbat. În acelaşi registru, reprezentantul Endava atrage atenţia că de multe ori pentru fidelizarea angajaţilor contează şi includerea lor în proiecte pe care şi le doresc, iar un bonus la salariu nu este unica soluţie.
Pentru a evita problema găsirii de noi angajaţi sau a înlocuirii celor care pleacă, unele companii şi-au dezvoltat propriile programe pentru a-şi apropia studenţii încă din timpul facultăţii. Dana Bichir, vicepreşedintele de resurse umane şi asigurarea calităţii din cadrul Siveco România, vorbeşte despre academia Siveco, un program lansat în 2004 pentru a veni în ajutorul tinerilor, care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile dobândite pe băncile şcolii. Astfel, studenţi din Politehnica din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Facultatea de Automatică, Universitatea de Vest şi Politehnica din Timişoara au fost pregătiţi în domeniile ingineriei software, informaticii economice şi vânzărilor de soluţii software, iar o parte dintre ei lucrează acum în Siveco.
BARICADA DE LA GRANIŢĂ
„Am observat că tendinţa în ultima vreme e ca absolvenţii să nu mai plece în afara ţării şi să rămână în România şi să înceapă o viaţă aici, să întemeieze o familie. Nu zic că nu mai sunt plecări, dar nu putem vorbi de un val care să se simtă în piaţă„, observă Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava. Într-o discuţie cu Business Magazin, creatorul Bitdefender, Florin Talpeş, remarca faptul că exodul programatorilor s-a oprit. Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ‘90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. „Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi o mie de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?„, se întreabă Talpeş. Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. „Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte„, explică Talpeş.
Dincolo de mingea din curtea angajatului şi de problemele de recrutare ale companiilor de pe piaţa locală, efectul imediat al crizei de programatori se va reflecta şi în atragerea investiţiilor străine. Sau, mai bine zis, lipsa lor. După cum spune Cristina Săvuică, managing partner al Lugera România, companiile aleg să investească pe o anumită piaţă în urma unui studiu care să vizeze inclusiv caracteristicile pieţei muncii, astfel, în condiţiile în care nu identifică potenţialii angajaţi, aleg să investească în alte regiuni. „Companiile se mută către est, Moldova, Ucraina, sau într-o ţară în care găsesc oamenii pe care vor să îi angajeze, India, China„, spune Andrei Pitiş, preşedintele ANIS. El crede că se poate creşte numărul de absolvenţi, însă cea mai bună rezolvare a problemei este diversificarea joburilor în firmele de IT.
În prezent, cel mai mare procent din firmele de IT din România produc software la comandă sau fac outsourcing şi, deci, angajează doar programatori. „Dacă am avea o strategie de încurajare a firmelor de produse informatice, precum Bitdefender, Avangate, Siveco sau TotalSoft, s-ar putea angaja în domeniu nu doar programatori, ci şi oameni de vânzări sau marketing, iar valoarea adăugată adusă economiei ar fi mai mare. „Urcarea pe un nivel superior în food-chain ar ajuta. Trecerea de la outsourcing la software la comandă, de la software la comandă la R&D, de la R&D la produs, de la produs la produs propriu„, explică Pitiş. Pesemne, schimbarea va dura, iar între timp, bătălia pentru programatori va continua, iar de câştigat vor avea pe termen scurt şi mediu actualii angajaţi din industrie, dar şi viitorii absolvenţi.
Top firme de soft 2012
Cele mai mari 50 de companii de software din România şi-au continuat anul trecut expansiunea, ajungând la 15.500 de angajaţi, cu aproape 2.700 mai mulţi decât în anul precedent, arată datele din bilanţurile depuse de firme la Ministerul Finanţelor analizate de ZF.
Cifra de afaceri cumulată a celor 50 de companii a fost în 2012 de 657 mil. euro, în creştere cu 14% faţă de anul precedent, cei mai mari jucători fiind Oracle România – subsidiara gigantului software american – şi producătorul local SIVECO. Creşterea industriei este în mare parte generată de proiectele câştigate de firmele locale de la clienţi internaţionali sau ca urmare a externalizării unor activităţi de către multinaţionale în România. În topul celor mai mari 50 de firme după cifra de afaceri se regăseşte elita producătorilor mondiali de soft, de la Oracle, Microsoft şi SAP până la Ubisoft, Electronic Arts sau Garmin.
Topul de mai jos contine primele 10 companii:
Update 2 oct 2013: O lista mai detaliata, continand topul primelor 25 de companii software, incluzand datele financiare + numar angajati pentru 2012 si 2011. Cifra totala de afaceri pe 2012 a lor: 533 mil euro.
Puscarion Valley
Problema brandului de tara s-a pus in repetate randuri in ultimii 20 de ani, de cand incercam sa ne gasim o identitate. Ne-am agatat mereu de Dacia, Nokia, Dracula, Land of Choice, Ford – respectiv ne-am simtit tradati cand unii din ei s-au dus (Nokia).
In ultimii 10 ani oameni din domeniu au propus ca “adevaratul” brand de tara al Romaniei sa fie IT-ul iar in ultima vreme discutiile de acest gen se reiau. Mai multe articole recente ne fac sa intelegemca oamenii din IT cauta o identitate pentru domeniul in care lucreaza dar si o recunoastere a valorii sale. Sa vedem de ce.
Daca un domn de la Ixia ne spune fara drept de apel cum sta treaba: Inginerii IT români ar trebui să fie brandul de ţară, pentru ca sunt cautati pentru valori precum: “pregătirea, capacitatea de execuţie, inovarea, fidelitatea”, altii nu se limiteaza la asta.
Cei de la BitDefender (Florin Talpeş – owner, Bogdan Dumitru – Chief Tehnical Officer) incep sa vorbeasca in “clustere” cand se refera la fenomenul infractional bancaro-informatic din zona Olteniei (cu polul la Ramnicu Valcea) sau la pepiniera de hackeri de la Valcea, probabil pentru a pondera celalalt cluster IT, creat prin munca, lansat anul acesta la Cluj. Fenomenul ar trebui sa poarte si un nume in opinia dumnealui: “Ramnic Valley”, prin analogie cu centrul de inovatie din California si ne expica si de ce:
„Sunt câţiva. Dacă vă uitaţi la ce au devenit închisorile în România, sunt adevărate universităţi de escrocat. Intră unul neiniţiat şi iese profesionist de acolo. A fost un mic grup. Au pus la comun cunoştinţele şi au învăţat unii de la alţii”, spune Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, cel mai cunoscut antivirus românesc din lume. Potrivit managerului, dacă se face abstracţie de obiectul de activitate al acestor indivizi, fenomenul este unul „extrem de bun”. Cei de la Bitdefender spun că hackerii nu sunt neapărat experţi în programare, ci sunt mai degrabă buni în fraude legate de inginerie socială. „Există nişte guru acolo, dar astea se întâmplă în general în zona neagră. Există organizaţii care funcţionează ca o corporaţie adevărată. În Râmnicu Vâlcea, ştiinţa se însămânţează prin aer”.
Intr-o tara debusolata, lipsita de valori e periculos cand seful celui mai mare si popular brand romanesc de IT, folosit de 500 de milioane de utilizatori face astfel de aprecieri (dincolo de ceva-ul acela care exista in aer), pentru ca “gireaza” fenomenul si indirect il sustine.
Mai apare in completare inca o fraza, dar care e estompata de profunzinea afirmatiilor anterioare, de sentimentele de fals patriotism pe care le trezeste in noi si de satisfactia pe care ne-o creeaza inteligenta acestor “baieti de-ai nostri”.
„La o altă scară şi cu un set diferit de valori, acelaşi lucru se întâmplă şi în Silicon Valley”.
Asadar vaorile ne omoara, sau mai exact lipsa lor.
Nu pot sa nu remarc insa ca “inovarea” se regaseste si in alta parte a tarii, tot in domeniul bancar, numai ca tehnica difera, lucru confirmat si de un alt articol The Sun: “Bacau, capitala furturilor din bancomatele englezesti”.
Trei regiuni geografice si istorice diferite, trei preocupari diferite, o singura tara, in final un singur brand. Ne definim prin inovatiile pe care le facem. Ma tem inca ca mai remarcabile si de temut (la propriu) sunt inovatiile negative.
In incheiere putem concluziona ca “Hackerii nostri sunt mai buni decat ai lor”, daca asta ne da vreo satisfactie, desi nu ar trebui.
India Europei cea fara de someri
In preambului conferintei ZF Digital ’12 care va avea loc in 16-17 octombrie in Bucuresti, ZF publica un sumar al discursului lui Florin Talpes – CEO BitDefender / SoftWin de la editia de anul trecut al evenimentului. Omul se pare ca e un vizionar, nu doar prin ce a realizat, ci si prin ceea ce a anticipat cu 10 ani, cum reiese din una din ideile discursului.
In urmă cu 10 ani consideram că noi vom fi India Europei. Din nenorocire, am avut dreptate. Din păcate, ce s-a dezvoltat în România este outsourcing-ul şi nu domeniul de proprietate intelectuale. Nu există companii româneşti care să producă software proprietar. Această nevoie de programatori a adus pe piaţa românească mari companii care fac centre de dezvoltare sau cercetare în detrimentul sectorului românesc de IT.
………..
Nu am auzit de şomeri în zona de software. Piaţa de IT absoarbe toţi programatorii de pe piaţă. Cineva care se angajează într-o firmă de software, chiar dacă nu a absolvit încă facultatea, doar după un an are şanse să câştige 1.000 de euro. Asta oglindeşte faptul că există o cerere foarte mare pe piaţă.
Saptamana 2-7 iulie. Zero stiri
Slaba miscare saptamana asta, se pare ca si IT-ul local si mondial a fost ocupat cu evenimentele politice din Romania 😉
Evenimente care influenteaza negativ piata IT, cum declara printre altele Florin Talpes, fondator si CEO BitDefender intr-un articol din Capital, IT-ul fiind unul din putinele sectoare care a contribuit la cresterea PIB anul asta:
Instabilitatea politică afectează grav sectorul IT. Companiile IT care vor finanţare sau care vor să facă achiziţii sunt blocate. De asemenea, Talpeş a remarcat că de fiecare dată când au avut loc alegeri în ţara noastră piaţa de IT a scăzut. IT-ul este un sector important de care trebuie să se ţină cont. Conform ultimelor date de la Institutul Naţional de Statistică, după agricultura, IT-ul a contribuit cel mai mult la creşterea uşoară a PIB-ului în primul trimestru.
In rest, Talpes mai vorbeste de strategia de dezvoltare a BitDefender, o noua piata fiind Japonia.
Alte evenimente:
– Dell cumpara Quest software, intarindu-si astfel pozitia in zona de software enterprise.
– Un interviu cu seful Citrix EMEA, despre cum Citrix nu e doar un software de virtualizare, dar si o platforma de cloud.
Top firme de soft 2010
Ca tot vorbim de companii software din Romania, iata un articol mai vechi din ZF care prezinta top 50 companii dupa cifra de afaceri, raportat la datele pe anul 2010, plus alte cateva informatii gen numar de angajati, profit, variatii (%).
Topul e dominat de firmele din Bucuresti, dar avem si 5 din Cluj in top 30: Iquest, Arobs, TSE Development (Betfair), Endava, ISDC. Ceva prezente sporadice din Brasov (Route 66) si Iasi (Amazon). Cei care stiu mai bine sa ma corecteze.
Cateva comentarii:
1. Aici nu apar decat firmele a caror activitate principala este dezvoltare de software si servicii IT.
2. O lista mai ampla, care include si integratorii de sistem, obtinuta tot din date de la ministerul de finante se gaseste aici.
Topul de aici arata putin diferit, si e normal pentru la integrare avem si consultanta, hardware, implementare, deci vorbim de alti bani si apar alte nume in top: Omnilogic, Romsoft, HP, UTI, S&T, Romsys, Brinel, Intrarom, SAP.
3. Datele pentru 2011 nu sunt inca disponibile, desi suntem deja la mijlocul anului urmator. Cu creionul si hartia probabil ca dureaza mai mult pana faci rapoartele astea, ca asa-i la stat.
Istoria IT in Romania. Partea a 2-a. Primele multinationale (1997-1999)
Continuam seria posturilor despre istoria industriei IT din Romania (dupa prima parte – Istoria IT in Romania. Partea 1. Zorii (1990-1996)) cu un moment de cotitura in dezvoltare, perioada ’97-’99. Urmeaza Istoria IT in Romania. Partea a 3-a. Noul val (2000-2004)
Contextul politico-economic si de business
Un moment important pentru industria IT l-a constituit aparitia primelor investitii serioase in industia romaneasca, facute de multinationalele din domeniile telecomunicatiilor ( Connex, Dialog, Cosmorom (Romtelecom) ) si din domeniul bancar, incepute in anul 1997. Schimbarea n-a fost declansata de companii multinationale din domeniul software, cum ne-am fi asteptat, ci din alte sectoare de business. In fond e explicabil pentru ca industia software ofera servicii altor industrii.
Chiar daca investitiile au fost facute incremental, cateva firme mari de acest gen au devenit operationale in Romania in acea perioada, angrenand dupa ele atat actori din sfera telecomunicatiilor mondiale (Alcatel, Ericsson, Siemens, Nortel) dar si companii de dezvoltare software locale de dimensiuni medii care ofereau servicii de dezvoltare si suport pentru operatiunile multinationalelor.
Aceste prime multinationale au creat un standard de business in piata din Romania, care in ’96-’97 avea acelasi tip de gandire la fel ca in anii de glorie ai comunismului (cu cateva mici exceptii, desigur). De exemplu, la multi ani dupa venirea in Romania si introducerea modelului de business britanic, Connex a ramas un model pentru orientarea business pe care o oferea angajatilor si unul dintre cei mai doriti angajatori.
Momentul politic era favorabil (in toamna lui ’96 venise la putere CDR – formatiune de dreapta, cu deschidere occidentala) – aceasta dand un mesaj pozitiv celor dare doreau sa dezvolte o afacere in Romania. A fost poate un factor decisiv in declansarea acestul Big Bang in business-ul romanesc.
De mentionat cateva detalii despre situatia economica a acelor ani. A fost perioada primelor restructurari din economie, a primelor privatizari, a instabilitatii economice, a unor inflatii exorbitante (peste 200% pe durata anilor 97-99). Au fost si momente economice dificile, de exemplu in ’99 Romania a fost la un pas de intrarea in incapacitate de plata, toate acestea avand impact asupra credibilitatii si indirect asupra investitiilor.
Un mare client al industriei de IT pe piata era statul, care investea masiv in retele informatice pentru institutiile sale in acea perioada. Ministerele incepusera solicitarea pentru primele sisteme/aplicatii integrate care sa faca managementul anumitor activitati desfasurate complet manual (pe hartie) pana atunci.
Companiile
Contractele cu statul au picat foarte bine pentru fiemele romanesti mari existente pe piata (Siveco, UTI, Softwin, Intrarom, Romsys) care s-au dezvoltat si si-au consolidat pozitia. Tot in aceasta perioada se pun bazele solutiilor de eLearning (Softwin in 1998, urmat apoi de Siveco doi ani mai tarziu).
Unele firme au sesizat potentialul pietei de securitate, unde in acesti ani s-au pus bazele a doua solutii de top in lume la ora actuala: Softwin cu Bitdefender, cu un proiect pornit in 1997 si Gecad, care a fost cumparata de Microsoft in 2003.
Cererea de business a determinat si multinationalele de integrare de proiect sa-si consolideze operatiunile in Romania: HP, Oracle, IBM. In 1997 deschide un birou in Romania si Microsoft, dar scopul este deocamdata doar prezenta pentru vanzari si relatii cu partenerii.
Pe pietele locale in aceasta perioada apar primele firme de software cunoscute si astazi. La Cluj avem cateva firme mari infiintate in aceasta perioada: AGS (Alpha Global Solutions), infiintata in 1997 (viitoare Endava), AROBS (1998), Softvision (1998), ISDC (1999). Brinel, infiintat inca de la inceputul anilor ’90 isi da seama ce vrea sa faca si devine integrator, mai intai pentru solutii Microsoft; Nethrom devine o adevarata fabrica de software cu peste 100 de angajati. Tot in aceasta perioada se infiinteaza si compania Transart (1997), una din putinele firme romanesti din provincie care dezvolta o linie de produse prorpii perntu zona de business si contabilitate.
La Timisoara, Alcatel si Siemens isi dezvolta operatiunile in aceasta perioada.
Deja se contureaza tendintele firmelor pe piata din Romania: firmele mari din Bucuresti se implica mai mult in proiecte din zona guvernamentala, beneficiind si de apropierea fizica de administratia centrala, in timp ce firmele din provincie se implica in servicii de outsourcing in cazul in care au autonomie proprie, respectiv de dezvoltare pentru firma mama, daca sunt o susursala a unei firme mici/medii din occident.
Mediul universitar
Daca in primii ani dupa revolutie universitatile de profil IT erau dimensionate pentru un numar mic de studenti, conform planifiacrii comuniste, acest lucru era pe deplin rezolvat in perioada ’97-’99, cand masinile de produs specialisti IT erau deja optimizate. Capacitatea universitatilor era apropiata de cea de azi, daca nu chiar mai mare, avand in vedere numarul crescut de absolventi de liceu din acea vreme.
Odata cu dezvoltarea hardware-ului si a tehnologiilor software s-a facut si adaptarea programelor/materiilor studiate , cel putin in ultimii ani de studiu, de la Pascal, C/C++ si multa teorie spre tehnologii actuale la momentul respectiv (Java & tehnologii Java, Microsoft Visual Studio, Delphi, programare web, baze de date “moderne”).
Piata muncii
Piata joburilor in domeniu era in continuare foarte slaba, majoritatea absolventilor alegand plecarea in strainatate. Salariile erau in mare parte “la negru”, constand in cateva sute de marci germane (in partea de vest a tarii), respectiv dolari in Bucuresti – un alt motiv pentru cei din bransa de a alege occidentul.
Un lucru interesant de mentionat, in acea vreme, datorita ofertei scazute de locuri de munca, nu exista obiceiul ca studentii sa aiba un job part time sau full time ca in ziua de azi. Rar se intampla ca un student din an terminal sa se si angajeze. Atat profesorii cat si studentii nu aveau o mentalitate care sa fie deschisa spre asa ceva.
Internetul
In aceasta perioada internetul cunoaste o puternica dezvoltare in Romania. Daca in ’95-’96 singurele locatii undese putea accesa internetul (mail + ceva browsing) erau retelele universitare la viteze absolut ridicole, in ’98-’99 s-a ajuns ca majoritatea campusurilor si caminelor din cetrele universitare mari, de profil tehnic sa fie conectate la internet, la viteze mici, dar acceptabile pentru acea vreme. Internetul comerical devenise accesibil din punct de vedere al acoperirii.
Accesul de tip caznic era inca prohibit din cauza tehnologiei (singura posibilitate accesibila ca pret erau modemuri dial-up de 14 sau 56 kbps la care se agauga costul traficului de telefonie).
In occident internetul are o dezvoltare uriasa in aceasta perioada, toate business-urile extinzandu-se si pe net, sau aparand o multime de business-uri total noi. Este perioada in care se creeaza viitoarea bula “.com”, care avea sa se sparga la inceputul anului 2001. To acum apar primele tehnologii de programare pentru web: ASP, JSP, php.
Realizari tehnologice remarcabile in aceasta perioada:
– 1997 – apare Microsoft Visiual Studio – prima platforma integrata de dezvoltare software, bazata de IDE-uri performante, cu suport pentru programare web,
– 1997 – apare Borland Delphi 3 – vesiunea care l-a vacut popular la limbaj de programare vizual
– 1997 – apare UML ca standard de modelare
– 1996 – apare XML
– 1998 – apare Microsoft Windows 98, urmat un an mai tarziu de versiunea SE (Second Edition) – un sistem de operare foarte popular in acei ani
– 1998 – apare php 3 – versiunea care l-a consacrat ca limbaj de programare web
-1996-1998 – multe nume mari din IT realizeaza oportunitatea limbajului Java si se intrec in a-l imbratisa si a oferi IDE-uri pentru el: Microsoft, Oracle, Borland, IBM si bineinteles Sun. Microsoft a creat chiar o varianta prorie a acestui limbaj, nu tocmai in concordanta cu specificatiile Sun, cu un IDE propriu, Visual J++, pe care a incercat sa o impuna ca standard propriu, dar la care a renuntat prin 2000.
– 1999 – apare JEE 1.0 (Java Platform Enterprise Edition) – platforma de tehnologii java care avea sa revolutioneze dezvoltarea aplicatiilor enterprise
– 1998 – apare platforma Oracle 8i (i de la internet), incluzand si Application Server, respectiv IDE-ul JDeveloper pe langa consacratul server de baza de date.
– 1998-1999 – dezvoltare servicii internet: principalele companii/servicii: Hotmail, Netscape, AOL, ICQ, Yahoo