IBM lansează familia de sisteme expert PureSystems – preluare

Un articol din MarketWatch despre “sisteme expert integrate” de la IBM – o alternativă la modelul sistemelor de calcul enterprise a caror mentenanta a ajuns sa consume 70% din bugetele de IT ale companiilor. Un concept arhitectural cu servere, storage, networking integrate si cu suport pentru cloud, ca tot e la moda.

Această nouă familie este prima care încorporează expertiză bazată pe experienţa acumulată de IBM timp de decenii în gestionarea operaţiunilor IT, pentru zeci de mii de clienţi din peste 170 de ţări.
Familia de sisteme expert integrate IBM – PureSystems – reprezintă rezultatul investiţiilor de 2 miliarde de dolari în cercetare, dezvoltare şi achiziţii în ultimii patru ani, o strategie IBM fără precedent în integrarea tuturor elementelor IT, atât cele fizice cât şi cele virtuale. Noua familie de sisteme oferă clienţilor o alternativă la modelul sistemelor de calcul enterprise, în care lucrul cu mai multe sisteme separate necesită resurse semnificative pentru instalare şi mentenanţă. Provocarea principală cu care se confruntă companiile la nivel global este legată de necesitatea de a cheltui peste 70% din bugetele lor IT pentru operaţiuni simple şi mentenanţă, bugetele pentru inovaţie fiind diminuate. Două treimi din proiectele IT depăşesc atât bugetele alocate cât şi termenele de livrare, conform unui studiu recent efectuat de IBM. Studiul a relevat faptul că un singur departament IT din cinci este capabil să cheltuiască majoritatea bugetelor IT pentru investiţie în inovaţie.

Prin introducerea noii familii PureSystems, IBM anunță trei progrese majore care marchează noua eră a tehnologiilor de calcul create pentru a permite companiilor să diminueze costurile mari şi complexitatea asociate cu administrarea tehnologiei informaţiei.
Design “Scale-In”: Prin intermediul PureSystems, IBM introduce un nou concept de proiectare a sistemelor ce integrează servere, sisteme de stocare şi reţelistică într-un sistem automat, uşor de administrat. Design-ul Scale-in furnizează densitate crescută – PureSystems poate suporta de două ori mai multe aplicaţii faţă de anumite sisteme IBM, dublând puterea de calcul a centrelor de date. 
Modele de expertiză: Pentru prima dată, IBM încorporează expertiză tehnologică şi industrială prin intermediul aplicaţiilor software ce permit sistemelor să prelucreze automat activităţi de bază, ce necesită timp, precum configurarea, extinderea şi acoperirea cerinţelor aplicaţiilor.
Integrare cu mediul „Cloud”: Sistemele din familia PureSystems sunt create pentru mediul „cloud computing”, permiţând companiilor să creeze configuraţii de sisteme cloud private, ce pot fi scalate automat.

……………….

Pentru a accelera utilizarea mediului cloud, IBM a inclus o interfaţă cloud self-service în soluţia PureSystems. De exemplu, dezvoltatorii software pot folosi caracteristica self-service pentru a configura aplicaţii cloud fără ajutor din partea departamentelor IT. Soluţia PureSystems va răspunde cerințelor aplicaţiilor şi serviciilor şi va lua decizii în funcţie de cea mai bună implementare pentru resursele IT, menţinând eficienţa, performanţa şi controlul la nivel maxim. 
PureSystems integrează aceleaşi tehnologii şi aplicaţii software de bază utilizate de ofertele IBM SmartCloud Services. De aceea, prin intermediul partajării capabilităţilor şi interfeţelor comune, dezvoltatorii aplicaţiilor pot folosi IBM SmartCloud Services pentru a crea şi testa noi aplicaţii.

Articolul complet la url-ul din top.

Colosii IT in frunte cu Apple si Google judecati ca s-au inteles sa nu-si fure angajatii – preluare

Iata ca intelegerile privind neangajarea de la concurenta se intampla si la case mai mari. Si la noi umbla vorba de astfel de intelegeri (acum cativa ani), mai ales pe piata de telecom, unde numarul de firme e foarte mic. O stire de pe Reuters, preluata de mai multe publicatii. Redau textul din Finantistii.

Un judecător din Statele Unite a hotărât trimiterea în judecată a Apple, Google, Intel şi altor patru companii IT pentru o înţelegere ilegală prin care au stabilit să nu-şi racoleze între ele angajaţii, trasmite Reuters.

Un judecător din San Jose, statul California, nu a aceceptat o cerere companiilor pentru respingerea acuzaţiilor aduse de mai mulţi ingineri IT.

Celelalte patru companii implicate sunt Adobe Systems, Intuit, divizia Pixar a Walt Disney şi Lucasfilm.

Procesul a fost deschis de cinci ingineri IT, care au acuzat companiile de înţelegere pentru reducerea salariilor angajaţilor prin eliminarea concurenţei pentru angajaţi calificaţi.

ERP: local versus internaţional – preluare

Un articol din MarketWatch despre piata ERP-urilor din Romania:

O piaţă atipică

La nivelul superior al pieţei, situaţia este relativ simplă, atât pentru că numărul jucătorilor este redus, cât şi pentru că dominaţia soluţiilor internaţionale este mai evidentă. Proiectele mari şi foarte mari sunt, în general, adjudecate de SAP şi Oracle, însă, la nivel mediu, există şi nume locale, precum Charisma sau SIVECO Applications.

După 2009, evoluţia a fost puţin diferită şi, pe fondul crizei, unele companii mari s-au orientat către soluţii cu un cost de implementare mai mic, fie că erau internaţionale (Microsoft Dynamics AX) sau locale, dintre cele amintite anterior. Pe de altă parte, vendorii internaţionali mari şi-au extins portofoliul cu soluţii dedicate SMB, ceea ce a schimbat substanţial segmentarea pieţei.

Deşi, aparent, concurenţa pe acest segment pare minimă, Valentin Tomşa, Country Manager SAP România afirmă: „Piaţa românească nu este o piaţă matură, iar acest lucru este determinat de mai mulţi factori. Printre aceştia se numără adresabilitatea şi targetarea. Mai exact, în România, orice furnizor de soluţii soft-ware se adresează oricărui tip de companie şi oricărei industrii, cu orice tip de soluţie, ceea ce nu se întâmplă într-o piaţă matură.“

Concurenţă ridicată pe segmentul mediu

Pe segmentul mediu al pieţei, oferta este, însă, mult mai largă, atât din punct de vedere al produselor internaţionale (categorie în care se distinge Microsoft Dynamics NAV, disponibil printr-un număr mare de companii-partener), cât şi al celor locale, cu vendori precum Wizrom, Transart, Senior Software şi BitSolutions, aflaţi în prima linie.

Pe acest segment, o soluţie internaţională ca Microsoft Dynamics NAV are, în principal, avantajul comunităţii de parteneri, care înseamnă, pe de o parte, disponibilitatea unui număr ridicat de add on-uri (module suplimentare pentru particularizarea soluţiei pe o anumită verticală sau nişă), iar pe de alta libertatea clientului de a alege cel mai potrivit partener pentru implementare şi suport. O soluţie locală este, în general, disponibilă printr-o singură companie, ceea ce inevitabil duce la o dependenţă de furnizor, în timp ce o companie interesată de NAV poate alege unul dintre parteneri: LLP Dynamics, Novensys, Brinel, Elian Solutions, Kepler etc.

Articolul integral la link-ul de mai sus.

Cei trei amigos sau povestea UML-ului

Vorbiti umeleza? Do you speak UML modeling language? Daca da, s-ar putea sa va intereseze contextul aparitiei UML-ului. Ca orice poveste care se respecta are niste eroi – in cazul nostru trei crai de la … apus.

Era pe la inceputul anilor ’90 in State o companie numita Rational Software (sunt sigur ca ati auzit de ea) care avea ca chief scientist pe primul dintre eroii nostri – domnul Grady Booch. La acea vreme stiinta programarii era mai putin dezvoltata ca astazi si nu existau nici procese, nici standarde, nici macar un limbaj comun pentru notatii sau diagrame. Existau tentative de a crea asa ceva, dar ele variau de la companie la companie.

Domul Booch resimtea din plin problemele de mai sus, asa ca isi storsese creierii si produsese “Booch method” – o tehnica de analiza si design a software-lui, insotita de elemente grafice, care se preta foarte bine pentru OOD (Object Oriented Desing).

Dar simtea ca nu e totul, drept pentru care in 1994 a mai chemat la Rational un alt personaj, pe domnul James Rumbaugh, tocmai de la General Electric, care si dansul elaborase o metodologie numita OMT (Object Modeling Technique), care continea in principal ceea ce noi azi numim class diagram, object diagram, state diagram.

Cireasa de pe tort s-a pus un an mai tarziu, cand Rational l-a adus pe cel de-al treilea crai, domnul Ivar Jacobson, tocmai din Suedia, si nu oricum, ci cu tot cu firmulita domniei sale Object AB, care fusese parte a Ericsson.

Iacobson, si el o minte sclipitoare, era dorit in acest club pentru ca, pe la sfarsitul anilor ’60, nu la o firma de software, ci, surpriza, la o companie de telecomunicatii (Ericsson) concepuse tipuri de diagrame care azi fac parte din UML (sequence diagrams, collaboration diagrams, state transition diagrams), dar si use case diagrams. Evident ca si in cazul lui, acestea purtau un nume de cod – metoda OOSE (Object-Oriented Software Engineering), la care si el tinea foarte mult.

James Rumbaugh
Ivar Jacobson
Grady Booch

Asadar cei trei domni, cu viziuni si idei nu tocmai omogene, cu teorii relativ disjuncte s-au pus la discutii, si pana la inceputul lui 1997 au pus de-un limbaj de modelare unitar, pe care l-au numit UML (Unified Modeling Language). Au venit fiecare cu conceptiile lui si au plecat cu o idee comuna, impartasita de toti si care le includea si pe celelalte. Era si timplul pentru ca a OMG (Object Management Group) tocmai submisese o cerere de astfel de speificatie – propunerea celor trei fiind rapid adoptata.
In urma acestei colaborari fructuase cei trei “metodologisti” cum li se mai spunea au fost numiti “The Three Amigos“. Atat de bine au copt specificatiile UML incat in scurt timp ele au fost adoptate de toata comunitatea dezvoltatorilor ca un standard al industriei – ceea ce-si si dorisera “the treee Amigos”. O schimbare semnificativa apare de abia in 2005 cand apare UML 2.0, care mai adauga cateva tipuri de diagrame.

Dupa successul UML-ului cei trei colegi acum si-au mai dat odata mana si au pus la cale metodologia/procesul de dezvoltare software RUP in celebra carte publicata in 1999 – “The Unified Software Development Process” – care a devenit si ea foarte populara pe durata anilor 2000 (atat cartea, cat si metodologia), dar asta-i o alta poveste.

Dar cum in business pestele cel mare inghite pe cel mic, in anul 2003 compania Rational a fost cumparata de IBM, ceea ce n-a fost foarte bine, dar nici cel mai rau lucru cu putinta pentru ea, IBM fiind serios interesata de arhitectura software. Gasca celor trei insa s-a cam spart, Jacobson retragandu-se primul, urmat in 2006 de Rumbaugh si in final de Booch. Oricum, cand vine vorba de arhitectura si metodologii de dezvoltare software, numele acestor domni sunt de referinta.

Java contra Java (Oracle ataca Google in justite)

Tatal Sun Microsystems a avut in anul 1995 un fiu pe care l-a numit Java. Copilul n-a avut mama pentru ca mostenirea multipla directa nu era bine vazuta si nici permisa. Inca de mic Java s-a dovedit foarte capabil si s-a remarcat in fata colegilor de joaca din familia Microsoft (Visual Basic, Visual C++) pentru ca era si foarte inventiv, dar mai ales deschis la nou si nu cerea nimic niciodata (in afara de memorie si putere de calcul).

A crescut iar Unix si GNU project ii erau ca niste frati mai mari. Fiindca era foarte sociabil si nu avea nimic de ascuns s-a imprietenit cu toti copiii din familiile Google, SAP, Adobe, Oracle, IBM. S-a dezvoltat si cu timpul a ajuns printre cei mai puternici de la bloc.

Dar iata ca in 2009 tatal Sun, dupa probleme financiare serioase (umbla vorba si ca nu ar fi luat cele mai chibzuite decizii in ultima vreme, avand inclinatii si spre bautura) l-a vandut pe Java (la numai 14 ani) temutului unchi Oracle pentru a salva pielea intregii familii.

La scurt timp tanarul Java a inceput sa simta autoritatea noului tutore, care nu stia cum sa-si scoata mai repede banii investiti. Lumea nu mai era la fel pentru Java. Relatiile cu prietenii aporpiati s-au mai racit. Fanii au devenit mai rezervati, mai suspiciosi, vorbind de sfarsitul libertatii lui Java.

Unchiul Oracle a devenit foarte ursuz si a inceput sa se certe pe fata cu familia Google pentru niste jucarii ale lui Java pe care, zice Oracle, copiii lui Google le-ar folosi fara sa fi cerut voie.

Treaba e groasa si decizia finala o va lua administratorul blocului. Gurile rele spun ca se va lasa cu geamuri sparte si ca, datorita problemei acesteia se vor tensiona relatiile in bloc, ca e posibil ca pretul intretinerii din iarna viitoare sa explodeze din nou.

V-ati prins desigur ca e vorba de celebrul deja proces dintre Oracle si Google pentru drepturile de utilizare Java in Android. Un articol din wall-street.ro ne ofera mai multe detalii despre acest subiect fierbinte.

Justificarile lui Larry Ellison cu investitiile de 5 miliarde $ pe care le face Oracle in Java sunt ridicole si seamana, folosind analogia de mai sus, cu ale unui tata vitreg care calculeaza in bani costul mancarii pentru copilul sau. Java a ajuns la popularitatea pe care o are tocmai datorita licentelor de utilizare gratuite. Nu gratuitatea Java a cauzat problemele financiare ale Sun, ci orientarea business defectoasa. Mai jos articolul:

Razboiul Google – Oracle: Cum ar putea fi declansat un cutremur masiv in software

Inclestarea legala dintre gigantii Silicon Valley Oracle si Google ar putea testa limitele protectiei legale in industria software si sa rescrie regulile pentru o buna parte din industrie, considera analisti internationali.

Intr-un caz in curs de desfasurare la Curtea de Justitie din San Francisco, Oracle acuza Google de violare a proprietatii intelectuale in cazul a 37 de aplicatii si programe software, sau API-uri, create in Java. Oracle sustine ca Google nu a platit taxele de licenta pentru acestea.

Multi observatori citati de SFGate.com considera ca, daca justitia va da dreptate Oracle, atunci costul software-ului Android va creste simtitor si Google va fi fortata sa investeasca mai multi bani in producerea sistemului de operare pe care in prezent il ofera gratuit. Mai mult, unii analisti se arata ingrijorati de faptul ca acest caz ar duce la cresterea riscurilor legale in intreaga industrie software si de dezvoltare, in general.

“Daca Oracle va reusi sa convinga instanta ca API-urile au fost folosite ilegal de Google, intreaga industrie software ar putea fi data peste cap”, sustine Mark Webbink, director executiv la Centrul pentru Drepturi Intelectuale la New York Law School. “Daca Oracle castiga, am putea asista la un val de alte chemari in instanta din partea companiilor de software care au astfel un precedent de care sa se agate”.

Simon Phipps, avocat specializat pe open source, sustine ca acest caz ar putea instaura confuzie nedorita in industria software si o complexitate ce ar putea inspira frica si nesiguranta in dezvoltarea de software open source.

Marti a fost a doua zi de infatisari in fata Curtii de Justitie din San Francisco si atat avocatii Google cat si cei ai Oracle s-au intrecut in a oferi perspective proprii asupra API-urile. Avocatii Google sustin ca aceste API-uri nu sunt decat niste “cuvinte” pe care toti au voie sa le foloseasca fara sa incalce niciun drept, in timp ce avocatii lui Larry Ellison, fondator Oracle, considera ca acele “bucati” de software sunt “stalpi de sustinere” si “biblioteci intregi”.

Ellison a subliniat marti ca fara protectie asupra API-urilor, compania nu si-ar mai permite sa faca investitii masive in dezvoltarea de software. El a spus ca Oracle investeste 5 miliarde de dolari in fiecare an pe cercetare si dezvoltare si crearea API-urilor este una dintre cele mai dificile parti, un segment rezervat celor mai talentati programatori.

“Daca oamenilor li s-ar permite sa ne copieze software-ul – cu alte cuvinte, sa creeze copii ieftine dupa produsele noastre – nu ne-am mai permite sa ne platim inginerii si nu vom mai putea continua investitiile”, a declarat marti Ellison.

Oracle a cumparat Java in 2010 prin achizitia Sun Microsystems si, de atunci, compania taxeaza firmele care se folosesc de anumite API-uri create in acest limbaj de programare.

Vrei sa lucrezi la Google? Iata testul de care este aproape imposibil sa treci – preluare

Wall-street.ro ne prezinta articolul “Vrei sa lucrezi la Google? Iata testul de care este aproape imposibil sa treci” – care prezinta un interviu generalist/test de inteligenta de la Google. Un singur comentariu as avea la ce zice articolul: pe langa inteligenta sclipitoare, candidatii la joburile tehnice de la Google au nevoie si de un bagaj considerabil de cunostinte din domeniu:

Vrei sa lucrezi la Google? Iata testul de care este aproape imposibil sa treci

Google este una dintre companiile la care multi dintre angajati viseaza sa ajunga, avantajele fiind multiple: salariile foarte bune, birourile care arata similar unui loc de joaca din gradinite, iar proiectele sunt extrem de interesante.

Pentru a ajunge sa lucrezi la Google, una dintre cele mai mari companii IT din lume nu este obligatoriu sa ai un bagaj de cunostinte solide ci mai degraba sa fii de o inteligenta sclipitoare pentru a face fata cu brio intrebarilor angajatorului.

Procesul de recrutare este unul dificil. Cei de la Google sunt renumiti pentru intrebarile incuietoare pe care le adreseaza candidatilor. Va prezentam o lista a celor mai recente intrebari, data publicitatii de revista britanica Wired.

1. Esti micsorat pana ai inaltimea unei monede si aruncat intr-un blender. Masa ta e micsorata pentru ca densitatea sa fie aceeasi. Lamele incep sa se roteasca in 60 secunde. Ce faci?

2. Avem o problema de latenta in Africa de Sud. Diagnosticheaz-o.

3. Fa un plan de evacuare pentru San Francisco.

4. Folosind o clepsidra de 4 minute si o alta de 7 minute, masoara exact 9 minute.

5. Imagineaza-ti o tara in care toti parintii vor sa aiba baiat. Fiecare familie face copii pana cand apare un baiat. Apoi sotii se opresc. Care este proportia baietilor si fetelor in aceasta tara?

6. Foloseste un limbaj de programare ca sa descrii o gaina.

7. Care este cea mai frumoasa ecuatie pe care ai vazut-o pana acum?

8. Vrei sa te asiguri ca Bob are numarul tau de telefon. Nu poti sa-l intrebi pe el direct. In loc de asta, trebuie sa ii scrii un mesaj pe o bucata de hartie si sa i-l dai lui Eve, care va fi intermediar. Eve ii va da mesajul lui Bob, iar el ii va da o foaie de hartie lui Eve, pe care aceasta ti-o va da tie. Nu vrei ca Eve sa stie numarul tau de telefon. Ce il intrebi pe Bob?

9. Un om si-a impins masina intr-un hotel si si-a pierdut averea. Ce s-a intamplat?

10. Daca ai avea o stiva de monede care sa fie de inaltimea Empire State Building ai reusi sa le pui pe toate intr-o camera?

11. Cati bani ai cere ca sa stergi toate geamurile din Seattle?

12. De cata hartie igienica ar fi nevoie pentru a acoperi un intreg stat?

13. Cum gasesti cea mai apropiata pereche de stele de pe cer?

14. Poti inota mai repede in apa sau in sirop?

15. E dificil sa iti amintesti ceva ce ai citit, mai ales daca trec mai multi ani. Cum vezi problema asta?

16. Esti intr-o masina cu un balon de heliu legat de podea. Geamurile sunt inchise. Cand apesi acceleratia, ce se intampla cu balonul? Se misca in fata, in spate sau ramane pe loc?

17. Ai de ales intre doua variante. Prima: ti se da o minge de baschet si ai o sansa sa o scufunzi in apa, pentru 1000 de lire sterline. Doi, trebuie sa reusesti asta de doua ori din trei incercari, tot pentru 1000 lire sterline. Ce alegi?

18. Ai “n” companii si vrei sa le unesti intr-o mare companie. Cate metode diferite sunt de a face asta?

19. Detii un ceas analogic cu 3 indicatoare. De cate ori pe zi cele 3 indicatoare se suprapun?

20. Lucrezi intr-o cladire de 100 etaje si primesti doua oua identice. Trebuie sa determini cel mai inalt etaj de la care un ou cade fara sa se sparga. Ai dreptul sa spargi ambele oua. De cate aruncari ai nevoie?

Istoria IT in Romania. Partea 1. Zorii (1990-1996)

Si cum putina istorie nu strica niciodata, o sa facem o scurta trecere in revista a dezvoltarii IT-ului in Romania in general si a industriei software in particular, incepand cu anii ’90.

Postul de azi acopera primii ani de dupa revolutie, perioada 1990-1996, care n-a fost prea luminoasa si despre care se stiu destul de putine lucruri. Partea a doua o gasiti aici: Istoria IT in Romania. Partea a 2-a. Primele multinationale (1997-1999).

Mediul universitar
In primii ani dupa 90 mare parte a activitatii IT a avut loc in centrele universitare. Au inceput sa se inlocuiasca sistemele de calcul romanesti invechite cu cele de import, tot invechite si ele, mare parte primite ca donatii de la universitati omoloage. Sunt celebre si azi primele retele novel cu statii 80286 care au tinut pana spre sfarsitul anilor ’90.
Liceele, mai ales cele cu profil tehnic sau informatic au mers pe aceleasi principii.

Retelele nationale. Internetul
Tot din zona universitara a pornit si dezvoltarea retelelor de calculatoare in Romania, in anii 90-92, mai intai prin legaturi punct la punct cu universitatidin afara, ulterior nodurile interne legandu-se si intre ele. Viteza legaturii era ridicol de mica (dial-up de 9.6 kbs ori X25), serviciul principal folosit fiind emailul.

In 1993 Romania se conecteaza la Internet, incepandu-se crearea de domenii .ro si totodata dezvoltarea retelei universitare, care in numai cativa ani a reusit sa includa toate centrele universitare din tara.

De asemenea, tot din 1993-1994 apar primii operatori ISP comerciali (RTNS si LOGIC), care in cativa ani se dezvolta ajungand sa aiba acoperire in toate marile orase.

Companiile
In primii 2-3 ani dupa 90 situatia era confuza, firmele care actionau in domeniul IT se ocupau de “adus” calculatoare, configurat retele. Treptat a aparut si nevoia de software de contabilitate. Putini au fost cei care au sezizat oportunitatile, putem aminti aici pentru Bucuresti de cateva firme respezentative: UTI Systems si RBS (Romanian Business Systems), achizitionata in ’95 de IBM la intrarea pe piata din Romania, Fortech achizitionat ulterior de Siemens. De remarcat de asemenea ca IBM si Oracle sunt primele multinationale care au venit in Romania, inca din 1995.

Tot in aceasta supa primordiala si-au facut apartita primele viitoare nume mari ale industriei software din Romania, insa mai spre mijlocul perioadei: Siveco (1992), SoftWin (1993), Totalsoft (1994), dar si marii integratori locali: Intrarom (1993), Romsys (1993).

In provincie situatia era la fel de putin reprezentativa, singurul oras cu investitii mai serioase in acei ani fiind Timisoara, unde Alcatel si Siemens au deschis centre de dezvoltare pentru a sustine business-ul din zona auto, respectiv telecom pe care aceste companii il desfasurau.
In Cluj singurele nume resprezentative pentru acea perioada sunt Brinel, infiintat inca din 1991 care actiona la inceput ca o firma de service/vanzare de calculatoare, respectiv Nethrom (infiintat 1994 – actualul Yonder) – prima mare firma parteneriat romano-olandez care a fost realmente o firma de software.

Piata muncii

Absolventii de universitati de profil informatic erau putini in aceasta perioada, dimensionarea fiind facuta inca pentru nevoile vechiului regim. Cu toate astea oferta de lucru era aproape inexistenta, multi absolventi din aceasta perioada avand o singura posibilitate de a munci in domeniu in conditii decente: emigrarea, ceea ce multi au si facut.

Cresterea numarului de locuri in facultati s-a facut incepand cu anii ’93-’94, ducand la cresterea numarului de absolventi cativa ani mai tarziu.

Limbajele populare la acea vreme erau C, C++, Pascal, FoxPro pentru baze de date, mediile de dezvoltare fiind dominate de gigantul la acea vreme Borland.

Realizari tehnologice remarcabile in aceasta perioada:

– 1991 – apare prima versiune de Linux dezvoltat ca un sistem de operare Unix like pentru procesoare x86.

– 1993 – apare HTML 1.0. In 1995 – apare HTML 2.0, primul documentat intr-un RFC

– 1995 – apare Netscape Navigator – primul browser performant care in scurt timp devine popular
– Martie 1993 – Intel produce procesorul Pentium la 60 MHz, varianta cea mai performanta din 1995 ajungand deja la 233 MHz
– August 1995 – Microsoft produce Windows 95 – primul sau sistem de operare (pe 32 de biti) mai performant.
– Mai 1995 – Sun Microsystems lanseaza limbajul de programare obiectuala Java care va revolutiona dezvoltarea de software.

– Iulie 1996 – Microsoft lanseaza Windows NT 4.0 pentru administrare de servere

– 1996 – Apare Borland Delphi 2 – unul din primele IDE (Integrated Development Environments) moderne pentru Delphi/Pascal obiectual.

Update 30 mai 2012

Mai multe detalii despre PC-urile, sistemele de operare si softurile folosite in aceasta perioada gasiti aici.

Blogul industriei software din Romania