Category Archives: Dezbateri

India Europei cea fara de someri

In preambului conferintei ZF Digital ’12 care va avea loc in 16-17 octombrie in Bucuresti, ZF publica un sumar al discursului lui Florin Talpes – CEO BitDefender / SoftWin de la editia de anul trecut al evenimentului. Omul se pare ca e un vizionar, nu doar prin ce a realizat, ci si prin ceea ce a anticipat cu 10 ani, cum reiese din una din ideile discursului.

In urmă cu 10 ani consideram că noi vom fi India Europei. Din nenorocire, am avut dreptate. Din păcate, ce s-a dezvoltat în România este outsourcing-ul şi nu domeniul de proprietate intelectuale. Nu există companii româneşti care să producă software proprietar. Această nevoie de programatori a adus pe piaţa românească mari companii care fac centre de dezvoltare sau cercetare în detrimentul sectorului românesc de IT.

………..

Nu am auzit de şomeri în zona de software. Piaţa de IT absoarbe toţi programatorii de pe piaţă. Cineva care se angajează într-o firmă de software, chiar dacă nu a absolvit încă facultatea, doar după un an are şanse să câştige 1.000 de euro. Asta oglindeşte faptul că există o cerere foarte mare pe piaţă.

Bacul si IT-ul

Mi-a atras atentia un prieten (ii multumesc pe aceasta cale  🙂 ) asupra urmatorului articol din Capital : Salariu de 2.000 de euro fără BAC. Cum este posibil?. Nu m-a surprins nici suma, nici ca e “fara bac”, ci domeniul la care se refera articolul: IT. Compilez niste bucati din articol:

Unul dintre modurile de  profesionalizare in IT este  reprezentat de cursurile de certificare, pentru care nu este nevoie de o formă anume de învățământ absolvită. Potrivit experților în resurse umane, cele mai căutate formări și certificări sunt cele tehnice, cu recunoaștere internațională de tipul CISCO, Cursurile de design și grafică (Adobe Photoshop, Illustrator, Corel Draw și In Design) sau Microsoft. Companiile internaționale apreciază prezența acestor certificări în CV, pentru că își pot integra mult mai rapid noii angajați și nu mai au nevoie să facă investiții suplimentare pentru a se asigura ca angajații au un nivel unitar de pregătire.

Cand eram eu student nu era la moda sa se lucreze in timpul facultatii (nici cultural, dar nici locuri de munca nu prea erau). Incepusera sa apara concesii “fara licenta” pentru cativa care se angajasera din anul 5 sau chiar 4. N-aveau licenta nu ca o ratasera, ci pentru ca nu-i venise vremea.

E drept, de-a lungul anilor modelul a devenit foarte popular, in perioada de boom 2006-2008 ajungandu-se ca majoritatea studentilor sa aiba si un job, macar part time, daca nu full time. Asta a avut si electe colaterale, in sensul ca unii n-au putut sa se tina de amandoua, intrerupand facultatea – decizii pe care azi le regreta sau  incearca sa le corecteze. Acum am ajuns sa inlocuim discutia despre necesitatea diplomei de licenta cu discutia despre necesitatea diplomei de bac.

Rezultatele ultimilor ani la bacalaureat confirma un trend tragic al invatamantului romanesc si al calitatii absolventilor. Dar iata ca se gasesc rezolvari: inscrieri la facultate cu diploma de bac “pe credit” sau de ce nu, gasirea unui job bine paltit in care sa nici nu ai nevoie de bac. In primul rand, cine se ofera sa angajeze genul asta de absolventi? Multinationalele. Ele isi fac treaba cu ce au atata timp cat indeplinesc cerintele minime din job description. Si bineinteles, platesc mai putin pentru o persoana necalificata. Totul e vazut pragmatic, acoperind nevoia de moment, nu de perspectiva.

Sa zicem ca esti o persoana care a ratat bacul (nu conteaza motivele) si te atrage domeniul IT (2000 de euro, nu?). Citesti stirea, iti surade idea de a fi pe cont propriu de la 18 ani. Platesti cateva sute bune de lei si faci trainingurile, participi la niste intervuri si te angajezi. Nu pe cati bani ti-ai fi dorit tu, dar mult mai bine decat ai fi sperat inainte de bac. Incepe sa-ti placa independenta, faptul ca probabil castigi mai multi bani decat parintii tai, lasi la o parte gandul la facultate (in fond la job inveti mai multe – si pe bani). Pana si ideea de a mai da bacul ti se pare pe undeva inutila. Dar daca peste 5 ani nu vrei sa mai faci grafica in Photoshop? Daca peste 3 ani nu vrei sa mai fii tehnician de retea? Care vor fi atunci posibilitatile tale?

Dar un alt aspect al problemei este  privit din perspectiva pietei IT. Daca angajarea acestor absolventi devine un fenomen de masa, in 2-3 ani inevitabil vor ajunge sa aiba o pondere in piata. Munca in doemniul IT/software nu e rocket science, dar necesita un nivel de abstractizare, intelegerea unor concepte si stapanirea unui limbaj comun, pe care, de bine de rau, facultatea il ofera (sau studiul individual serios si experienta – ca alternativa a facultatii). Ori acest fenomen va influenta in timp negativ calitatea muncii in IT, performanta de echipa, salariile, ….  Nu vreau sa elimin aici ideea de eficienta a self study-ului. In fond 90% din ce stie un softist e invatat/dobandit in afara sistemului de invatamant formal. Nici sa minimizez importanta unor certificari CISCO sau altele respectabile. De la un simplu curs la certificare e cale lunga, mai ales daca nu ai background serios.

Eu sper ca cei care postat anunturi cu aceste cerinte minime nu au facut-o cu dedicatie pentru absolventii de liceu (fara bac), ci le-au delimitat de alte joburi de softisti care cer cunostinte si calificare mai inalta. E greu in IT, chiar si intr-o firma cu media de varsta foarte joasa, de 27 de ani sa lucrezi cu tinerei de 18, care probabil cred inca faptul ca, cel mai bun lucru care s-a intamplat omenirii este Facebook-ul. Dar cine stie, daca cererea e mare, iar bacul tot mai greu de trecut, o vom vedea si pe asta. Viitorul va fi interesant.

Pentru cat ti-ai vinde un prieten? (Despre referral policies)

Cu totii stim cat de greu este pentru companii sa gaseasca angajati buni. E concurenta mare inte companii pe oameni, specificitate mare a joburilor, efort mare de filtrare a candidatilor si nu in ultimul rand gasirea unui candidat bun costa compania. Astfel, pentru a sari peste o parte din aceste impedimente, companiile apeleaza la recomandari din partea angajatilor. Astfel de proceduri se poarta si in domeniul IT – in fond e unul dintre cele mai competitive. Recomandarea in unele situatii ofera o garantie suplimentara si pentru candidat, mai ales in cazul in care e recomandat de un angajat serios.

Totusi, treaba asta cu recomandarile are ceva murdar la mijloc, in sensul ca se face o intermediere intre candidati si companii de catre angajati, in care nu se baga chiar toata lumea. Pentru ca nu multi angajati sunt dispusi sa intre in acest joc, si nu pentru orice companie, firmele mari au introdus recompense financiare. Cateva sute de euro, in functie companie, de senioritatea recrutatului, de raritatea omului pe piata. Conceptul se numeste referral policy.

In acest context – al recompensei banesti- problema moralitatii devine si mai mare. Mereu lumea te intreaba despre munca si atmosfera la firma ta.
– Cum e la tine la firma?
– Ok / merge / excelent / nu prea bine – pot fi cateva categorii de raspunsuri, insotite de cateva justificari.
Caz in care el isi adauga/compune parerea ta la impresia pe care o are despre firma.

Dar in cazul in care respectivul iti cere sa-l recomanzi pe un job pentru care este eligibil, sau mai ales, motivat fiind de recompensa financiara, cand apare o pozitie te oferi tu voluntar sa-l recomanzi, atunci pe undeva devii putin implicat/partas la alegerea si chiar la decizia lui.
– Auzi, a aparut un job nou la noi, in alt departament, nu stiu exact ce se va face, dar daca-ti trimit eu CV-ul esti pe jumatate angajat.

Satisfactia la locul de munca se poate eroda cu vremea. Contextele se schimba si ce era favorabil la un moment dat devine nefavorabil. Cateodata ce ti s-a povestit inainte de cunoscuti, HR, manageri nu se potriveste cu ce ai gasit in firma, chiar inca din primele zile. In fond un set de interviuri pentru un job inseamna o negociere, care cuprinde si o mica (supra)licitare de ambele parti: a candidatului si a companiei. Dar toate aceste aspecte risca sa fie ignorate ulterior de un angajat prin recomandare, care retine doar ca tu l-ai recomandat si i-ai recomandat jobul.

Eu personal m-am ferit intotdeauna sa recomand pe cineva, sa nu ajung mai tarziu sa fiu acuzat tacit de respectivul pentru insatisfactiile lui la acel job. Pana una alta, daca ai o retea de amici dornici sa-si schimbe jobul, si nu-ti faci prea multe procese de consiinta pentru chestia asta, poti face niste bani buni. Asta daca nu supralicitezi tu conditiile si calitatea muncii la jobul tau, si prietenii tai nu o taie cu prima ocazie – caz in care pata e si putin pe obrazul tau.

Stirile saptamanii 25-30 iunie. Numai doua-s norocoase

Doua stiri/articole de presa de mentionat pentru saptamana care s-a incheiat. Usor contradictorii la prima vedere.

Prima stire, din ZF vorbeste de o dezvoltare a pietei din Cluj, unde primele 10 firme prezente in acest oras vor creste cu nu mai putin de 600 de angajati in acest an. Firmele sunt, in ordinea nr de angajari Pentalog  – nou intrata pe piata din Cluj – si o lista de firme cunoscute acolo Fortech, Msg, Endava, iQuest, samd, cum bine se vede din tabelul de mai jos, produs de ZF.

Da, stirea vorbeste si de salarii, desi nu sunt date neaparat mediile salariale din Cluj, ci cele vehiculate pe tara, in cateva articole mai vechi.

 Un softist junior câştigă între 700 şi 1.000 de euro net pe lună, pe când unul cu câţiva ani de experienţă câştigă între 1.500 şi 1.800 de euro net/lună, iar un senior poate ajunge la un salariu lunar de 2.000 – 2.500 de euro net/lună, de peste 5-7 ori mai bine decât media pe economie.

Estimari pentru salariile Cluj, publicate in stiri de acum vreo 3 luni am dat si eu aici: Ce salar mai are Andreea Esca.

Veste bună pentru softiştii clujeni: companiile din IT au disponibile peste 600 de joburi anul acesta

 

Cealalta stire, din MarketWatch ne anunta ca, potrivit  PAC (Pierre Audoin Consultants), Piata IT din Romania se indreapta catre o scadere importanta in 2012, datorata in principal situatiei politice si blocarii multor proiecte informatice care vizau administratia, respectiv atitudinii rezervate a marilor companii din sectorului privat, companiile mici si medii suferind pe urma lipsei de finantare dupa 4 ani de criza.

=================

De ce ziceam stiri contradictorii? Pai cum se poate ca numai intr-un oras sa ai 6-700 de noi locuri de munca intr-un an (multiplicati de 10 ori pentru intreaga tara) si in aceasi timp sa ai descrestere a pietei? Pai se poate, pentru ca, cel care creste este businessul de export de software, sau mai bine zis export de linii de cod si suport pentru produsele si serviciile altora. Daca ne uitam, in topul firmelor de la Cluj vreo 7 sau 8 din 10 sunt firme straine. Exportam busteni software. Cod contra salarii. Partea cu serviciile exportate e in constratimp cu piata, cum concluzioneaza si cei de la PAC, care au realizat analiza:

Referitor la evolutia platformelor offshore/ nearshore de dezvoltare de software, servicii de suport tehnic, cercetare si dezvoltare, precum si BPO, Eugen Schwab (PAC) subliniaza ca “aceasta a generat si continua sa genereze un entuziasm cu privire la sectorul IT din Romania care incepe sa fie total deconectat de realitatea pietei locale, a consumului local de software si servicii informatice”.

Despre licentiere software

In aceste vremuri in care plagiatul e la mare cautare, o sa vorbesc despre proprietate intelectuala in IT, despre licentiere si piraterie. IT-ul (Tehnologia informatiei) opereaza cu concepte abstracte si rezultatul muncii de luni sau chiar ani de zile a echipe sau companii intregi care lucreaza la produse COTS (Commercial off the shelf) – vandute pe baza de licente comerciale – este un CD/DVD.

Lasand la o parte costul conceptiei si producerii unui astfel de produs, care sunt uriase in raport cu pretul de vanzare, costurile replicarii ulterioare sunt practic nule. Aceasta situatie nu a mai fost intalnita pana acum in istoria umanitatii. Productie cu cost 0 (dupa amortizare), mai ales in cazul download-ului produsului. Daca in cele mai multe cazuri, dupa amortizarea costurilor de cercetare, costul de productie e de 50-60% din pretul produsului finit (la el adaugandu-se alte costuri de marketing, distributie), in software acest cost este aproape 0.

Sa luam cazul Microsoft, cel mai mare producator de software din lume, care a anuntat ca intentioneaza sa vanda in anul 2013 nu mai putin de 500 de milioane de licente de Windows 8. La un pret mediu de 100 $ / licenta, compania spera sa castige 50 mld$ intr-un an. A investit macar a zecea parte in conceptia acestui software? Foarte putin probabil. Obtinem aceste date in conditiile in care pirateria in tarile in curs de dezvoltare este de 60-65%, iar in tarile sarace ajunge probabil la 80-90%.

Ca o reactie la faptul ca vanzarea de software a devenit un fenoment de masa (odata cu aparitia PC-ului) au aparut si replica: conceptul de open software –  proiecte de tip GNU si Fundația pentru Software Liber (Free Software Foundation) inca din 1984-1985. Marile corporatii de software (IBM, Oracle, mai nou Microsoft) sprijina financiar proiecte open source (cum ar fi Apache Foundation) pentru imagine dar si pentru ca folosesc produse de calitate ale acestor comunitati. Astfel, dupa mai bine de 25 de ani de la introducere, licenta publica GNU GPL a ajuns o alternativa insemnata la software-ul comercial, in special pe sistemele Linux.

Totusi, in mediul corporate, utilizarea open software pentru sisteme desktop e prea mica (spre deloc), ramanand doar pentru servere, pentru uzul pasionatilor sau specialistilor Linux. Majoritatea ultilizatorilor domestici sau a micilor firme prefera sa foloseasca software comercial fara a plati licentele, facand simplu piraterie.

Proprietatea (si in mod particular proprietatea intelectuala) sta la baza societatii capitaliste ocidentale si a progresului omenirii de pana acum. Dar in contextul costurilor de productie atat de reduse in cazul produselor software, mai este acest model sanatos? Datorita globalizarii piata de desfacere a crescut la un procent ridicat din cei 7 miliarde de oameni fara ca firmele din software sa miste un deget. S-a ajuns ca firmele de tehnologie sa valoreze mai mult decat companiile de energie, asigurari, care lucreaza cu active reale.

Este informatia cel mai valoros bun pe care il avem? Daca da, de ce presa si mijloacele de informare online au devenit gratuite, pe cand  produsele software continua sa coste la fel de mult, in conditiile unor piete mult mai mari si in consecinta, a unor profituri mai mari? ACTA si alte legi de protectie a drepturilor de autor acorda o atentie deosebita asupra respectarii proprietatii intelectuale. Insa, in avantajul cui sunt acestea? Ale marilor producatori de software, ale marilor case de discuri si film.

Un alt subiect legat de acesta este imprumutul unui produs software sau multimedia pe care il posedam legal. Dar pe acesta il voi detalia intr-un post separat.

Cat despre costul software-ului de masa, vandut prin licente comerciale in zeci sau sute de milioane de exemplare, consider (fara a fi socialist) ca modelul actual de licentiere nu e nici pe departe cel mai realist posibil, contribuind la crearea unor giganti (financiar vorbind) in domeniul IT-ului, si indirect, pe termen lung, la crearea unei spirale a cresterii consturilor, chiar a unor bule financiare cauzate de IT ( de amploare mai mare decat crah-ul bursier dot.com din 2000, cand doar lumea occidentala / tehnologizata a fost afectata – ea fiind “beneficiara” bulei la acel moment).

Probabil ca o rezolvare “de fatada” pentru utilizatori a aceastei situatii este, cum se incearca mai nou, vanzarea de software la pachet cu un hardware (PC cu sistem de operare preinstalat), chiar daca in acest caz costul licentei software este mascat. Aceeasi situatie si in cazul smatphone-urilor care nu sunt pe platforma open Android.

Seful ANIS despre industria de software din Romania

Va recomand din ZF un interviu cu Andrei Pitiş – noul sef al ANIS (Asociatia Nationala a Industriei Software din Romania) in care acesta pune probleme cu destul de multa viziune. Ideile principale sunt:

România nu produce suficient de mulţi programatori în aşa fel încât să atragă noi investitori în industria de IT

Cei 6-7000 de abolventi anual nu sunt suficienti considera dumnealui. Aici opinia mea e putin diferita. Cei 6-7 mii inseamna de fapt o crestere cu 6-7% a numarului IT-stilor, estimati in Romania cam la 100.000 de persoane. O crestere de 6-7% pe an e destul de mult. E de dorit sa ne ferim de cresteri de doua cifre, sa nu generam ulterior descresteri la fel de mari cand trendul industriei se schimba, sau la aparitia unei crize externe. Romania nu poate produce mai multi specialisti IT de calitate avand in vedere structura invatamantului universitar, numarul si calitatea in scadere al absolventilor de liceu.

Ce ar trebui sa spuna domnul e ca acesti absolventi isi gasesc destul de greu loc in piata muncii, pentru ca pregatirea din facultate nu e compatibila de multe ori cu necesitatile foarte specifice ale firmelor.

Sunt multe alte criterii economice si de business (pe langa disponibilitatea fortei de munca) pe care o companie le evalueaza cand decide sa faca o investitie IT in Romania.

Crearea de firme de software cu produse proprii

Aici sunt total de acord cu ce zice dumnealui si am scris si eu de cateva ori pe blog despre riscurile globalizarii si ale dependentei de corporatii si capital strain. Fara produse proprii piata romaneasca, desi e mare, e dependenta si slaba. Outsourcingul nu aduce pe termen lung decat profituri de 15-20% companiilor care il practica, adevarata valoare (sau reducere de cost) mergand la clientul direct.

Crearea de produse ar permite dezvoltarea unor joburi conexe in cadrul industriei (de vanzari, consultanta, contracte), care ar aduce o valoare mare economiei.

Despre valoarea programatorilor

Vorbeste despre profilul programatorului cauta de companii si despre eficienta de 10-1 a anumitor programatori (asta e un fapt stiut din cartile americane de profil, dar n-am auzit pe nimeni in Romania punand problema in acesti termeni). Avand in vedere cati specialisti am exportat in ultimii 20 de ani, greu de crezut ca sunt o specie foarte intalnita la noi acesti performeri.

Despre salarii si “economia” specialistilor IT

Confirma cresterea salariului mediu pe industrie cu 61% in ultimii 5 ani si vorbeste despre cumpatarea softistilor si despre cat de economi sunt ei (asta nu prea inteleg cum se aplica unei intregi industrii – poate oamenii sunt atat de ocupati cu munca incat nu mai au timp de vacante, viata sociala, … !?! )

Pentru ce tip de companie muncim?

Citeam zilele trecute in IT Trends articolul Companiile specializate IT, mediul potrivit pentru dezvoltarea specialiştilor IT, care vrea sa spuna in esenta ca daca lucrezi in IT, cel mai bine pentru dezvoltarea ta profesionala pe termen lung e sa lucrezi intr-o companie care are ca prim scop oferirea de produse sau servicii IT (la o companie IT/software).

Ideea e interesanta si adevarata, dar analiza e putin dezlanata asa cum e facuta ea in articol, de aceea doresc sa revin asupra subiectului. In primul rand vom restrange scopul sintagmei “specialist IT”, care poate sa includa o gramada de ocupatii IT (administrator system/retea, web design, specialist infrastructura/hardware, …) la profesii (roluri) mai legate de dezvoltarea de software: analist bussiness, system analyst, arhitect, software designer, dezvoltator, technical project leader, inginer de testare, technical manager.

Avand acum stabiliti “actorii”, sa definim potentialele tipuri de companii.

1. Companiile IT/software sunt companiile al carui scop principal este furnizarea de produse software (licentiate), aplicatii dedicate sau adaptari/customizari/integrari sau servicii software. Pot fi locale sau multinationale.

2. Companiile non IT sunt companii locale (mici sau mari) sau multinationale al caror scop principal de activitate le exclude pe cele de tip 1. Business-ul lor principal nu e software ci oricare altul: bancar, telecomunicatii, asigurari, petrol, utilitati, diverse alte industrii.

De la caz la caz, aici putem avea variatii, in functie de dimensiunea  firmelor, de la un departament IT care are 3-4 angajati, care se ocupa de infrastructura, retea si ceva software mentinut intern (si dezvoltat uneori) pana la departamente IT de sute de oameni, cum exista in cazul bancilor si telecom, implicate in proiecte interne de integrare, dezvoltare aplicatii, reporting, analiza de date, dar mai ales management de proiect, analiza de business si relatia cu subcontractori care fac efectiv munca de dezvoltare si livrare a proiectelor.

Constatarile de mai jos se pot “ameliora” in cazul companiilor non IT mari, in care interesul pentru dezvoltarea de software de calitate exista atat in randul angajatilor dar si al managementului, iar managementul din zona IT are background, cultura si experienta anterioara in proiecte de dezvoltare. Cazurile fericite sunt totusi izolate.

Avantajele muncii la companie IT/software

– Lucrezi intr-un colectiv de obicei foarte tanar care are acelasi limbaj si aceleasi preocupari tehnice ca si tine

– Se creeaza spirit concurential (in sens bun) intre colegi, dar si schimb fructuos de idei, focusul este pe inovatie, optimizare

– Se cauta si se masoara performanta tehnica a individului

– Certificarile internationale pe produse/tehnologii sunt recomandate si apreciate

– De cele mai multe ori folosesti tehnologii noi, schimbarea tehnologiei se intampla des

– Proiectele (si clientii) se schimba, odata cu finalizarea lor

– In companii software mari exista mai multe tehnologii folosite, ai posibilitatea de a diversifica sau chiar schimba radical tehnologia

– Detasarea de contextul business ofera posibilitatea de perfectionare pe domeniul tehnic

Dezavantajele muncii la companie IT/software

– Angajatii au tendinta sa fie foarte specializati pe domeniile tehnice, ignorand faptul ca software-ul este un serviciu pentru alte business-uri.

– Nu ofera posibilitatea dezvoltarii experientei de business si abordarea unui proiect intr-un cadru mai larg

– Dezvoltarea / evolutia spre zone de business (non tehnice) sau spre management este putin facilitata

– Managementul (cu experienta anterioara de natura tehnica) poate sa fie prea putin flexibil cu nevoile angajatilor

Avantajele muncii la companie non IT/software

– Companiile mari, multinationale in special, dezvolta o cultura de business sanatoasa, in care toti angajatii sunt implicati in urmarirea obiectivelor companiei.

– Organizatiile mari, ruleaza business-uri complexe, care te invata sa gandesti amplu. Complexitatea business-ului atrage dupa sine nevoia de sisteme performante si scalabile.

– In multe situatii salariile sunt mai bune, companiile mari ruland business-uri de succes.

– Participi in proiecte mai ample, in care un proiect de dezvoltare software a unor aplicatii si integrarea lor cu sisteme existente nu e decat o parte a puzzle-ului.

Dezavantajele muncii la companie non IT/software

– IT-ul (munca ta) nu este vazuta ca fiind esentiala companiei

– Rolurile tehnice (mentionate la inceputul postului) nu sunt suficient de bine definite, unele lipsesc, ducand uneori la un gap intre nevoile business-ului si realizarile tehnicului.

– Pe termen lung, din punct de vedere tehnic, munca duce la plafonarea profesionala, ingustarea oportunitatilor

– Traininguri si certificari interne, de business sunt prioritare trainingurilor si certificarilor tehnice, externe/universale

– Tehnologiile se schimba mai rar. Munca IT tinde sa fie axata mai mult pe mentenanta si dezvoltari/integrari marunte decat pe proiecte de dezvoltare mari executate intern. Apare conceptul de “incemenire in proiect”.

– Organizatiile mari au si o latenta in actiuni mare, o inertie mare. Proiectele se misca greu, proiecte aproape finalizate se stopeaza sau se anuleaza din cauza schimbarii prioritatilor de business.

– Managementul (fara background de dezvoltare software) nu rezoneaza cu si nu actioneaza spre rezolvarea problemelor de mai sus.

Nota 1. Multe firme mici/mijlocii de software lucreaza in regim de outsourcing pentru companii mari non IT (banci, telecom) unde modelele sunt “inchirierea” de resurse (modelul time & material), respectiv livrarea unui software functional conform specificatiilor si a unui contract (modelul work package). Cu precadere in modul inchiriere de resurse angajatii firmei de software intra intr-un context de tip companie non IT, ceea ce pe termen lung, prin prisma celor discutate, poate sa le fie daunator dezvoltarii.

Nota 2. Avantajele/dezavantajele muncii in cele doua tipuri de companii analizate nu sunt adevaruri absolute, ci sunt tendinte, asa cum le percep eu. La fiecare exista si exceptii.

Bineinteles, alternativa preferata este sa fii propriul tau angajat (si sef) adica sa lucrezi in propria firmade IT, dar asta e un alt subiect.

Voi e ziceti?

East by Southeast

La o prima privire asupra industrei de software din Romania putem spune ca e in dezvoltare si ca e foarte activa.  O radiografie arata multe firme medii-mici implicate in proiecte de outsourcing sau mici proiecte locale, multinationalele cu business-urile lor globale, firmele mari implicate in contracte guvernamentale, cateva nuclee de dezvoltare de produse, firme satelit din jurul marilor integratori, companii care activeaza in zona software-ului de business pentru piata din Romania.

Pe de alta parte, daca privim inapoi cu 10-15 ani vom constata ca nu exista aproape nimic din ce avem acum, insa cresterea s-a bazat foarte mult pe finantarea straina: fie multinationale sau firme de software care au headquarter in strainatate si si-au deschis operatiuni in Romania pentru clientii lor din alte piete, fie parteneriate ale firmelor romanesti cu firme de afara care fac dezvoltare in regim de outsourcing sau integrare de proiecte mari, la fel, pentru piata externa.

Toate aceste schimbari s-au produs in contextul cresterii cererii globale de produse informatice in lume in decursul ultimilor 15 ani, a dezvoltarii internetului si a globalizarii industriei IT. Acestea au reprezentat o mare oportunitate pentru industria software din Romania, care avea specialisti IT pregatiti si a putut sa asimileze aceasta cerere.

Dar globalizarea are si ea efectele ei adverse. Vanatorul poate deveni vanat. Va dura aceasta situatie la nesfarsit? Toate aceste decizii de mutare a operatiunilor ale marilor business-uri din Europa de Vest sau SUA spre Europa de Est au fost efectul combinat al unor decizii de extindere, reducere de costuri, imbunatatirea performantei (in unele cazuri), atacarea unor noi piete regionale.

Inainte ca Estul Europei si Romania in special sa devina o piata interesanta pentru deschiderea de operatiuni pentru firme de software exista o alta vedeta: India. Foarte imatura la acea vreme (inceputul anilor 2000), cu o cultura total diferita, cu un mod total diferit de (ne)asumare a responsabilitatilor, dar incredibil de ieftina. Lucru care a fost exploatat de toate marile companii din lumea software: IBM, Oracle, Microsoft, …. Daca China, Taiwan, Singapore erau decizia fireasca pentru producerea de hardware, India era decizia fireasca pentru operatiunile de software (suport, dar si dezvoltare, pentru unele companii).

La fel cum China a evoluat din perspectiva calitatii in ceea ce priveste productia de hardware (sa mentionam doar Lenovo si cateva nume din domeniul echipamentelor telecom: ZTE, HTC, Huawei), tot asa a evoluat si calitatea industriei de software in India, in special prin companiile proprii: Wipro, Satyam, Genpact, TATA Consulting si multe altele, firme de software si integrare cu zeci de mii de angajati care lucreaza atat in regim de outsourcing pentru firme de software mari sau direct, ca integratori pentru marile business-uri din domeniile bancar, telecom, asigurari, auto.

La nivel de individ performanta indienilor cu cea a occidentalilor nu se poate compara, de la modul de abordare a unei probleme, la modul de a-si asuma responsabilitatea, pana la notiuni de logica, de algoritmica, de bazele programarii sau de cele mai avansate detalii ale ultimelor framework-uri. Est europenii sunt mult deasupra. Dar indienii au alte avantaje, care conteaza in deciziile CIO-ilor sau CEO-ilor: sunt multi si ieftini.

Au si cateva dezavantaje non tehnice majore: distanta fata de zonele din lume unde se cere software-ul de business-ul cel mai important, deplasarea conditionata de vize, engleza deficitara, diferentele culturale fata de tarile ocidentale, lipsa traditiei in domeniu si a unor produse proprii ale firmelor indiene.

Globalizarea a pus o mare presiune pe competitivitatea prin pret, de aceea, in cazul firmelor mari, care incearca sa-si tina costurile sub control, intotdeauna prima alegere va fi optiunea mai ieftina.

Evident, schimbarea nu fa fi brusca, se va face treptat, dar va veni un moment dincolo de care un job bun in IT va fi foarte greu de gasit (spre deosebire de acum), cand nu toata lumea va mai gasi joburi in domeniu. Ceva asemanator cu anii 2002 sau mai rau, cand efectele chrahului bursier al dot com-urilor s-a resimtit si la noi, si desi industria era intr-o usoara crestere, piata joburilor era dificila.

Romania va fi in situatia Irlandei, care la sfarsitul anilor ’90, printr-o politica guvernamentala care incuraja investitiile straine a ajuns sa atraga toti marii actori din lumea IT, fapt care i-a adus o dezvoltare fara precedent a industriei IT si o crestere extraordinara a intregii economii, dar care la mai putin de 10 ani a ajuns sa piarda aproape toate acele investitii in dauna tarilor mai ieftine, din est, printre care si Romania.

Nu doar multinationalele mari din domeniile software si telecomunicatii, dar si firmele mici si medii cu sucursale de dezvoltare sau outsourcing in Romania vor cauta oportunitati mai ieftine spre est. Nu va fi neaparat India, poate fi Kazakhstan, Ucraina, Belarus, Bangladesh, sau mai stiu eu ce alta tara va crea o oportunitate de investitie in dezvoltarea de software.

Dezavantajul Romaniei, ca si al altor tari care s-au lasat duse de valul investitiilor straine in IT, este ca, fiind o industrie a capitalului strain, acesta a lucrat pentru interesul strainilor, cultura antreprenoriala locala in domeniu fiind impiedicata sa se dezvoltate. Capitalul strain a atras si forta de munca bine calificata, in dauna firmelor autohtone de dimensiuni mici. Putine firme romanesti au produse notabile pe piata internationala sau regionala.

Daca in State visul multor absolventi de IT este sa aiba firma lor, prin care sa ofere servicii altor firme mici, si multi actioneaza in acest sens (si chiar vedem si auzim de multe firme de cativa oameni care resusesc performante notabile), la noi nu exista un astfel de context, sau daca exista, nu este lasat sa creasca, putine investitii de acest gen avand sansa de succes. Un factor care contribuie este si legislatia fiscala, care este prohibitiva firmelor foarte mici, dar mai ales cultura romanesca de business, bazata mai mult pe relatii: de ce as lua eu servicii de la o firma necunoscuta? Evident, exista si exceptii, antreprenori de succes, dar prea putini la scara indistriei locale.

Modelul de succes la noi este de a deschide un business in domeniu, mai mult pe zona de consultanta dupa ce ai lucrat multi ani in business-ul IT, ti-ai realizat o retea de relatii in domeniu, dar asta suna mai mult ca o retragere din postura de angajat decat o evidentiere in postura de antreprenor.

La extrema cealalta avem marile firme de software guvernamental care s-au dezvotat preponderent pe baza contractelor cu statul oarecum preferential adjudecate (Siveco, Softwin, UTI, Romsys…), care prin eliminarea acestei surse de contracte, intr-o concurenta reala, nu cred ca ar avea aceleasi performante.

Asadar, va veni “momentul Irlanda” si pentru Romania? Probabil ca da. Cand? Depinde si de evolutiile politico-economice nationale, europene si chiar mondiale. Nu in urmatorii cativa ani. Vom fi pregatiti sa supravietuim fara o scadere dramatica a pietei, sa ne adaptam? La cum arata industria azi, nu cred.

La o privire de ansamblu peste industria IT globala a ultimior 15 ani ( si a inca 5 in viitor), putem trage concluzia ca drumurile duc spre est. Valul de dezvoltare a industriei IT din ultimii ani din Romania si din Europa de Est e o realitate palpabila, momentan e benefic, dar e ceva care va trece mai departe spre estul lumii in goana dupa reducerea costurilor.

Europa de Est nu este decat o oprire temporara a trenului industriei IT in jocurile globalizarii si optimizarii costurilor. Pentru a parafraza numele celebrului film “North by Northwest”, vom zice si noi despre industrie: it is going to East by Southeast.