Cea mai cautata meserie din Romania?

Este CEA MAI CĂUTATĂ MESERIE DIN ROMÂNIA. Nu ai cum să rămâi fără serviciu pentru că te angajează în secunda doi.

Asa suna titlul cover story-ului din Business Magazin de acum cateva saptamani. Un titlu care, daca esti credul, te face sa te indrepti spre bancile faculatilor de profil chiar daca ai 40-50 de ani. Asa sa fie oare?

Articolul contine declaratii ale reprezentantilor mai multor companii de profil: Fortech, Endava, Gameloft, TotalSoft, Siveco, Bitdefender, dar si pe a sefului ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii) sau a unui secretar de stat in Ministerul Educatiei.

Cateva idei si cifre din articol:

  • Datele pentru anul 2011 arată că numărul de angajaţi din companiile care furnizează servicii software a crescut cu 2.100, până la nivelul de 58.500 de angajaţi, potrivit Institului de Tehnică de Calcul.
  • Potrivit estimărilor ANIS, pentru satisfacerea nevoilor companiilor din IT, ar fi nevoie  de un număr dublu de absolvenţi. Facultăţile din Bucureşti aduc anual 1.500 de noi absolvenţi în piaţa muncii, iar la nivelul întregii ţări, numărul ajunge la cel mult zece mii, dacă adăugăm principalele centre universitare
  • Bataia mare pe angajati este mai ales in zona joburilor entry level, destul de prost platite
  • Cea mai mare problema pentru industrie nu e numarul abslventilor, ci tocmai activitatea principala: outsourcingul sau serviciile pentru export.

Seful ANIS concluzioneaza:

….se poate creşte numărul de absolvenţi, însă cea mai bună rezolvare a problemei este diversificarea joburilor în firmele de IT.

În prezent, cel mai mare procent din firmele de IT din România produc software la comandă sau fac outsourcing şi, deci, angajează doar programatori. „Dacă am avea o strategie de încurajare a firmelor de produse informatice, precum Bitdefender, Avangate, Siveco sau TotalSoft, s-ar putea angaja în domeniu nu doar programatori, ci şi oameni de vânzări sau marketing, iar valoarea adăugată adusă economiei ar fi mai mare. „Urcarea pe un nivel superior în food-chain ar ajuta. Trecerea de la outsourcing la software la comandă, de la software la comandă la R&D, de la R&D la produs, de la produs la produs propriu„, explică Pitiş. Pesemne, schimbarea va dura, iar între timp, bătălia pentru programatori va continua, iar de câştigat vor avea pe termen scurt şi mediu actualii angajaţi din industrie, dar şi viitorii absolvenţi.

Mai jos articolul integral.

Companiile IT din România pierd milioane de euro pe an pe seama contractelor pe care le refuză potenţialilor clienţi din cauza lipsei unui număr suficient de angajaţi capabili să le onoreze. În plus, concurenţa pentru noi recruţi în IT e atât de mare încât salariile sunt de cel puţin două ori mai mari decât media pentru un debutant, iar angajaţii îşi permit, chiar şi în actualul context economic, să migreze de la o companie la alta pentru o ofertă mai bună. Culmea e că facultăţile de profil tehnologic din România produc doar zece mii de absolvenţi pe an, deşi necesarul ar fi dublu, în timp ce altele reuşesc cu mare greu să-i integreze pe studenţi în piaţa muncii, aşa că devin şomeri. Ce e de făcut?

“E frustrant acum să văd că dacă dau anunţ pentru postul de assistant manager primesc 400 de CV-uri, dintre care poate jumătate sunt candidaţi cu doctorat în psihologie, filosofie, economie, management, marketing, oameni extrem de inteligenţi. Nivelul salarial pe care îl pot oferi diferă ca de la cer la pământ faţă de un specialist în IT. E păcat să vezi cum oameni inteligenţi rămân plafonaţi într-o direcţie în care nu există cerere din piaţă.” Declaraţia lui Călin Văduva, fondatorul şi proprietarul Fortech, una dintre companiile de outsourcing IT din Cluj-Napoca, cu circa 300 de angajaţi, descrie clar dezechilibrul produs în prezent pe piaţa muncii între absolvenţii ieşiţi anual de pe băncile facultăţilor şi nevoile angajatorilor. Iar impactul se cuantifică în zeci de contracte refuzate pentru simplul motiv al numărului prea mic de angajaţi care să poată lucra la proiectele respective – „nu pot promite mai mult decât pot să ofer”.

Afacerea sa ar fi putut ajunge la zece milioane de euro pe an, faţă de nivelul actual de şapte milioane, iar diferenţa vine tocmai din această cauză: „Am fi crescut mult mai mult dacă am fi putut angaja personal suplimentar. Sunt multe proiecte pentru care nu luptăm tocmai din această cauză”. Exemplu lui Văduva se referă chiar la luna martie, când a fost nevoit să spună „nu„ unor parteneri, iar aceştia se văd nevoiţi să se orienteze spre alte ţări pentru a-şi putea gestiona activităţile de outsourcing. Ucraina, Bulgaria, India şi China sunt principalii concurenţi ai României, pe seama volumelor mai mari pe care le pot prelua, dar şi a tarifelor tot mai competitive în raport cu cele de pe piaţa locală.

Andrei Pitiş este preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS). Criza de programatori nu este, în viziunea sa, un fenomen specific României, ci un fenomen la nivel global: „Am participat la o discuţie cu şefi de asociaţii de IT de pe tot mapamondul şi toţi se loveau de problema forţei de muncă”.

Dacă privim înspre cauzele acestei probleme, răspunsurile pe care le-au găsit managerii din industrie se referă strict la atractivitatea unei astfel de slujbe. Concluziile la care au ajuns în urma dezbaterilor conduc la ideea că mulţi oameni fug de joburi în IT deoarece au senzaţia că tot ce trebuie să facă este să stea în faţa calculatorului. „E adevărat că joburile de software engineering aşa sunt, însă sunt slujbe în vânzări, marketing, comunicare, servicii clienţi, care implică şi creativitate sau interacţiune cu alţi oameni„, explică Pitiş. Ce-i drept, nevoia angajatorilor din România este acută tocmai în cazul inginerilor de software, deci exact segmentul care demotivează cel mai tare un potenţial viitor angajat.
Potrivit estimărilor ANIS, pentru satisfacerea nevoilor companiilor din IT, ar fi nevoie  de un număr dublu de absolvenţi. Facultăţile din Bucureşti aduc anual 1.500 de noi absolvenţi în piaţa muncii, iar la nivelul întregii ţări, numărul ajunge la cel mult zece mii, dacă adăugăm principalele centre universitare din Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca. Pitiş citează datele unui studiu potrivit căruia România este printre ţările fruntaşe la raportul dintre numărul de programatori şi cel al locuitorilor. „În aceste condiţii, nu cred că putem produce mai mulţi absolvenţi care să fie programatori.

Cei care vor şi pot să fie sunt, indiferent dacă merg la o facultate sau nu. Programarea este o meserie direct productivă – un angajator vede destul de repede cât de bun este un angajat de acest tip, nu se ia neapărat după facultatea absolvită„, spune Pitiş. În cifre, după restructurarea masivă din 2009, piaţa muncii din IT s-a stabilizat în 2010 şi ulterior chiar a crescut în 2011 şi 2012. 120.000 de angajaţi lucrează în prezent în piaţa de IT&C, în creştere cu 1.000 de angajaţi faţă de nivelul record din 2009, pe seama dezvoltării sectoarelor de hardware şi software, care au compensat pierderile de personal din companiile telecom. Datele pentru anul 2011 arată că numărul de angajaţi din companiile care furnizează servicii software a crescut cu 2.100, până la nivelul de 58.500 de angajaţi, potrivit Institului de Tehnică de Calcul. Oracle, IBM, HP, Ubisoft, Gameloft sau Computaris sunt doar câteva dintre companiile care şi-au mărit semnificativ echipele în ultimii ani. Cu toate acestea, volumul angajaţilor din piaţa muncii este mai consistent decât numărul menţionat, dat fiind că nu include şi angajaţii temporari plasaţi de agenţii de recrutare precum Lugera & Makler sau Trankwalder pentru joburile bazate pe proiecte.

„Cred că angajatorii din domeniul IT îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă competitivă în toate centrele IT mari din România, iar efortul în procesul de recrutare este direct influenţat de ce tip de competenţe tehnice se caută într-un anumit loc şi care e planul de creştere în locul respectiv„, declară Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava.

După cum spune şi Liviu Dan Drăgan, directorul general al TotalSoft, în ultimii ani industria IT s-a dezvoltat mai mult decât alte sectoare şi, firesc, cererea de forţa de muncă a crescut. Pe lângă companiile mari care şi-au extins activitatea, multe dintre ele deschizând centre regionale, au apărut companii locale mici, dar care au o dezvoltare rapidă. „Şcoala nu a reuşit să se adapteze schimbărilor şi să asigure un număr suficient sau aproape de specialişti IT„, spune Drăgan. El observă că absolvenţii au, în general, cunoştinţe teoretice solide, iar sarcina angajatorului este să îi specializeze în tehnologiile şi limbajele de programare utilizate. În plus, ei au nevoie şi de abilităţile sociale de lucru în echipă, management de proiect, abilităţi pe care studenţii nu le deprind în şcoală, responsabilitatea de a-i învăţa revenind companiilor angajatoare.
„Un număr de absolvenţi cel puţin dublu ar fi absorbit imediat de piaţă. E important şi ca ei să fie şi mai bine pregătiţi: sunt importante atât cunoştinţele de dezvoltare software, dar şi mentalitatea, pentru că lucrăm pentru clienţi din Vest, iar cerinţele clienţilor sunt similare chiar dacă prestăm serviciul din România„, spune şi Călin Văduva.

O privire de ansamblu are şi Paul Friciu, directorul general al Gameloft, companie cu filiale la Bucureşti, Cluj-Napoca şi Budapesta, iar, după el, oferta este pe anumite arii subdimensionată – „în game design, animaţie şi programare flash,oferta este la 20% din cât ar trebui să fie„.

Ca reacţie la situaţia din piaţă, companiile industriei IT din Cluj-Napoca s-au asociat de curând într-un cluster, un soi de Silicon Valley de România, mai ales că în plan sunt o serie de investiţii în infrastructură, similar celor de la Iaşi sau Timişoara, menit să rezolve principala problemă din calea companiilor: nevoia de personal.

LOCURI ÎN PLUS, PROFESORI ŞI SPAŢIU ÎN MINUS
Primul succes al clusterului de la Cluj-Napoca, oraş care grupează mii bune de specialişti IT, a fost consemnat prin faptul că, prin asociere, companiile au reuşit să obţină stoparea deciziei facultăţilor de a reduce numărul de locuri, în timp ce vestea măririi numărului de locuri pare puţin probabilă, spune Alexandru Tulai, preşedintele consiliului director Cluj IT Cluster. Soluţia găsită la Cluj se referă la înfiinţarea unui program de masterat de reconversie profesională, prin care absolvenţii oricărei facultăţi ar urma să dobândească unele cunoştinţe în IT, care vor fi folosite în momentul angajării la o companie de profil. Soluţia este însă pusă sub semnul întrebării de şefii companiilor, câtă vreme chiar cunoştinţele absolvenţilor de facultăţi de specialitate sunt uneori deficitare.

Un angajator reuşeşte să aducă un absolvent la un nivel competitiv, similar celorlalţi colegi din echipă, în cel puţin şase luni, iar salariile pornesc de regulă de la 400-500 de euro lunar, aproape dublu faţă de nivelul salariului mediu net din România. „Există aproape certitudinea ca acest program să pornească din toamnă, cu câteva sute de locuri la început„, spune Stelian Brad, prorector al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi membru al consiliului director al Cluj IT Cluster, referitor la încercarea „de a comprima timpul şi de a reduce pregătirea la strictul necesar al firmelor„. Problema creşterii locurilor în universităţi nu este deloc simplă. Principalul minus identificat de rectori se referă la obţinerea de finanţare suplimentară de la buget pentru a permite accesul la învăţământ al mai multor studenţi. Instituţia de la care universităţile primesc acordul pentru evoluţia cifrelor universitare este Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). „Este imposibil să merg să le spun că de la anul vreau să-mi dublez locurile, chiar dacă am capacitatea instituţională şi o am„, spune franc prorectorul, care precizează că există acordul – „în premieră„ – din partea ambelor universităţi ale oraşului de a pune la comun spaţiile şi cadrele universitare pentru a putea şcolariza şi mai mulţi studenţi. „Cei de la ARACIS majorează numărul cu cel mult 10% pentru că le este teamă de un precedent că ar putea cere acelaşi lucru şi alte universităţi care nu sunt neapărat pregătite„, explică Stelian Brad.

În plus, o astfel de decizie ar impune o viziune pe termen lung asupra activităţii companiilor din IT din România, iar „criza de identitate din Europa asupra felului în care arată viitorul şi care sunt industriile care trebuie încurajate nu ajută deloc„. Oricum, potenţiala dublare a numărului de locuri ar produce efecte abia după trei-patru ani, până la absolvire.

Andrei Pitiş, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii, spune că facultăţile de profil produc totuşi un număr de absolvenţi foarte mare în raport cu capacitatea pe care o au, cu trimitere la facultăţile care activează în acelaşi spaţiu ca în urmă cu zeci de ani, dar cu un efectiv de studenţi de cinci ori mai mare şi cu un efectiv de cadre didactice subdimensionat. „Cred că o implicare mai mare a Guvernului şi a Ministerului Educaţiei, în cadrul unei strategii naţionale de competitivitate care să recunoască rolul IT-ului în economia românească, ar ajuta„, spune Pitiş.

Din sediul Ministerului Educaţiei, lucrurile se văd complet diferit. Pus în faţa neconcordanţei din piaţa muncii, secretarul de stat Tudor Prisecaru îndrumă companiile din IT să caute „mai mult„. „Am feedback din mediul universitar, iar studenţii sunt absorbiţi încă de pe băncile facultăţii în aceste companii, dar nu ştiu cum se face că la vreo doi, trei, patru ani după ce lucrează, ei părăsesc companiile şi se îndreaptă către altceva„, spune Prisecaru. Un caz pe care secretarul de stat îl consideră drept „cel mai ciudat exemplu„ este al unui absolvent cu un un salariu lunar de 2.000-2.500 de euro care s-a hotărât „brusc„ să facă regie de teatru, după ce a lucrat patru ani la o firmă româno-americană: „Am stat de vorbă cu el şi mi-am dat seama că e ceva special. Mi-a spus: «Dom’le, din cauza regimului de lucru, ăştia nu vor decât să te sugă de inteligenţă şi după aia rămâi fără nimic»„. Potrivit secretarului de stat, problema care apare este faptul că „sunt oameni care cedează încetul cu încetul, lucru care se vede şi în starea de sănătate, raportul preţ-activitate este destul de mare, companiile ar trebui să facă ceva pentru a schimba politica, dacă nu, atunci vor avea alte soluţii, nu ştiu„.

Discursul oficialului din Ministerul Educaţiei refuză să accepte cifrele reale ale pieţei: „Gândiţi-vă că dacă Politehnica din Bucureşti produce 500 de absolvenţi pe an, multiplicaţi doar cu cinci şi vedeţi ce iese pe toată ţara şi vedeţi rezultatul. Bineînţeles, există şi o parte care pleacă, dar eu nu cred că aceste companii au atâtea mii de angajaţi în momentul de faţă„. De cealaltă parte, liderii din industrie spun că şcoala induce o problemă de mentalitate, mai ales pentru că absolvenţii nu sunt tentaţi să înceapă o afacere pe cont propriu în IT. „Este incredibil cât de deştepţi, de plini de energie, cât de buni sunt copiii aceştia şi cât de mult îi strică facultatea. Nu cred că facultăţile din ziua de astăzi aduc valoare adăugată„, spunea Radu Georgescu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din IT, care mai reproşa şcolii româneşti faptul că nu obişnuieşte copilul cu spiritul antreprenorial: „Faptul că-i obligi să stea cu mâinile la spate şi să nu întrebe este împotriva antreprenoriatului, care e exact invers”.

AZI LA O COMPANIE, MÂINE LA ALTA

Salariile din piaţa românească de IT au crescut în ultimii trei ani, potrivit datelor din piaţă. Creşterea din ultimii trei ani a fost constantă pentru cei care lucrează în software – 10% în 2011 şi 7% în 2012, cu mult peste nivelul mediu din celelalte sectoare ale economiei. Venitul mediu brut din această industrie este de 12.000 de euro pe an, cu 20% peste cel din anii de dinaintea crizei economice. În timp ce un debutant câştigă 8.000 de euro pe an, un programator cu experienţă medie obţine între 15.000 şi 25.000 de euro, iar poziţiile de management au salarii anuale de până la 40.000 de euro. Şi în 2013, creşterile vor continua, primele estimări făcând trimitere către un plus de 5-10% până la finele anului.

Cererea externă, mai puţin afectată de recesiune, şi-a reluat cursul puternic ascendent în 2010, odată cu revenirea pe creştere a economiilor europene şi amplificarea eforturilor de reducere a costurilor prin transferul de activităţi către ţări ca România. În a doua jumătate a anului 2011 ritmul de creştere a cunoscut o uşoară atenuare în contextul agravării crizei datoriilor suverane şi al tendinţei de slăbire a performanţelor economice în Europa, potrivit datelor Institutului pentru Tehnică de Calcul. Avansul înregistrat de exporturile sectorului în aceşti doi ani a provenit atât din vânzările de soluţii software şi contractele externe ale companiilor locale, cât şi din veniturile centrelor de servicii şi de dezvoltare software ale multinaţionalelor.

În goana după creşterile anuale, cei mai favorizaţi au fost angajaţii care au putut să profite de cererea tot mai mare de personal din partea companiilor. Cosmin are 26 de ani şi este absolvent de informatică. A schimbat până acum patru companii în cei patru ani de când s-a angajat şi primeşte lunar cel puţin trei oferte de la concurenţă, de cele mai multe ori cu un plus de 20% faţă de salariul actual. Este mai capricios în relaţia cu superiorii, pentru că ştie că poate pleca oricând în altă parte dacă nu este tratat cum se cuvine.

„Angajatorii au avut şi au în continuare un focus pe reţinerea în companie a celor mai buni specialişti şi a celor cu cea mai mare experienţă. Acest lucru se realizează prin utilizarea lor în cele mai interesante proiecte, împreună cu oferirea celor mai mari creşteri salariale„, spune Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC). Cosmin munceşte de un an pentru cel mai recent angajator unde, într-adevăr, a beneficiat de două creşteri salariale de câte 10%, tocmai ca să nu fie tentat să plece. „Prea puţin„, spune softistul, care se plânge de profitul prea mare pe care îl generează firmei raportat la salariul său lunar de nici o mie de euro.

„Şi acum se întâmplă fenomenul ăsta şi e bine că e o piaţă competitivă. Noi încercăm să le oferim angajaţilor proiecte de amploare pentru firme mari din Europa de Vest şi un sprijin continuu pentru învăţare„, spune şeful Fortech, Călin Văduva. În compania sa, vârsta medie a angajaţilor este de 28 de ani, iar problema plecării angajaţilor e de actualitate ca pentru întreaga industrie. Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava, spune că dacă o companie nu oferă perspective de creştere, unii angajaţi vor căuta oportunităţi în alte companii, pentru că acumulează experienţă în mai multe medii.
Pentru o companie IT, spune Metzger, este de dorit ca un angajat să rămână cel puţin o perioadă de cinci ani, însă dacă plecarea vine după şase luni „este cam repede„. Angajaţii se uită nu doar la aspectul pur financiar, ci la pachetul de oportunităţi oferit de fiecare companie – „contează să reuşim să facem o legătură cât mai bună între aspiraţiile persoanei şi oportunităţile din companie„.

Daniel Pink e omul care i-a scris discursurile vicepreşedintelui american Al Gore timp de doi ani. Mai apoi a scris patru cărţi, între care bestseller-ul „A Whole New Mind„ şi „Drive – The Surprising Truth About What Motivates Us„, în care vorbeşte despre cât de importantă devine motivaţia intrinsecă în contextul tranziţiei de la afaceri de producţie spre afaceri creative. Or, susţine Pink, creativitatea angajaţilor nu numai că nu e stimulată, dar e distrusă de orice tip de motivare financiară cu recompense şi pedepse, după cum a scris anterior Business Magazin. El crede că această metodă clasică de motivare sau „expirată„, cum o numeşte el, nu mai este de actualitate din moment ce modul în care se fac afacerile s-a schimbat. În acelaşi registru, reprezentantul Endava atrage atenţia că de multe ori pentru fidelizarea angajaţilor contează şi includerea lor în proiecte pe care şi le doresc, iar un bonus la salariu nu este unica soluţie.

Pentru a evita problema găsirii de noi angajaţi sau a înlocuirii celor care pleacă, unele companii şi-au dezvoltat propriile programe pentru a-şi apropia studenţii încă din timpul facultăţii. Dana Bichir, vicepreşedintele de resurse umane şi asigurarea calităţii din cadrul Siveco România, vorbeşte despre academia Siveco, un program lansat în 2004 pentru a veni în ajutorul tinerilor, care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile dobândite pe băncile şcolii. Astfel, studenţi din Politehnica din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Facultatea de Automatică, Universitatea de Vest şi Politehnica din Timişoara au fost pregătiţi în domeniile ingineriei software, informaticii economice şi vânzărilor de soluţii software, iar o parte dintre ei lucrează acum în Siveco.

BARICADA DE LA GRANIŢĂ

„Am observat că tendinţa în ultima vreme e ca absolvenţii să nu mai plece în afara ţării şi să rămână în România şi să înceapă o viaţă aici, să întemeieze o familie. Nu zic că nu mai sunt plecări, dar nu putem vorbi de un val care să se simtă în piaţă„, observă Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava. Într-o discuţie cu Business Magazin, creatorul Bitdefender, Florin Talpeş, remarca faptul că exodul programatorilor s-a oprit. Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ‘90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. „Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi o mie de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?„, se întreabă Talpeş. Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. „Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte„, explică Talpeş.

Dincolo de mingea din curtea angajatului şi de problemele de recrutare ale companiilor de pe piaţa locală, efectul imediat al crizei de programatori se va reflecta şi în atragerea investiţiilor străine. Sau, mai bine zis, lipsa lor. După cum spune Cristina Săvuică, managing partner al Lugera România, companiile aleg să investească pe o anumită piaţă în urma unui studiu care să vizeze inclusiv caracteristicile pieţei muncii, astfel, în condiţiile în care nu identifică potenţialii angajaţi, aleg să investească în alte regiuni. „Companiile se mută către est, Moldova, Ucraina, sau într-o ţară în care găsesc oamenii pe care vor să îi angajeze, India, China„, spune Andrei Pitiş, preşedintele ANIS. El crede că se poate creşte numărul de absolvenţi, însă cea mai bună rezolvare a problemei este diversificarea joburilor în firmele de IT.

În prezent, cel mai mare procent din firmele de IT din România produc software la comandă sau fac outsourcing şi, deci, angajează doar programatori. „Dacă am avea o strategie de încurajare a firmelor de produse informatice, precum Bitdefender, Avangate, Siveco sau TotalSoft, s-ar putea angaja în domeniu nu doar programatori, ci şi oameni de vânzări sau marketing, iar valoarea adăugată adusă economiei ar fi mai mare. „Urcarea pe un nivel superior în food-chain ar ajuta. Trecerea de la outsourcing la software la comandă, de la software la comandă la R&D, de la R&D la produs, de la produs la produs propriu„, explică Pitiş. Pesemne, schimbarea va dura, iar între timp, bătălia pentru programatori va continua, iar de câştigat vor avea pe termen scurt şi mediu actualii angajaţi din industrie, dar şi viitorii absolvenţi.

5 thoughts on “Cea mai cautata meserie din Romania?”

  1. Minciuni. Asta e un articol platit, creat de toate aceste companii, impreuna, la comanda. Sunt suficienti IT-isti pe piata, insa interesul acestor firme este ca numarul de absolventi de profil tehnic sa creasca, sa fie fara numar, astfel incat sa fie cerere mai mare decat oferta, iar ei sa angajeze pe salarii mult mai mici decat in prezent. Ceea ce ati prezentat mai mult este un articol stufos, comandat, cu un scop bine definit: dezinformare si incercare de a deforma piata de IT din Romania in favoarea angajatorilor, care nu se mai satura de profituri uriase.

  2. Da, cam asta e si parerea mea. In opinia majoritatii companiilor, angajatul ideal este docil, fidel, muncitor si doreste un salar mic. Daca angajatii ies din acest pattern, companiile considera ca au o problema de resurse in piata. Cu totii stim ca realitatea din piata e diferita de cea idilic descrisa de media.

    Totusi, citind printre randurile articolului, se subinteleg multe adevaruri ale pietei IT din Romania.

  3. Cred ca singura afirmatie onesta din articolul asta este cea referitoare la cresterea numarului de posturi in marketing si vanzari daca industria IT s-ar diversifica mai mult.
    In rest, pare intr-adevar un articol menit sa dezinformeze. Trebuie insa sa remarc ca e totusi ceva mai potolit (in urma cu 3 ani se publica un articol care sustinea ca salariul pentru un simplu game tester din Ro ajunge la 2000 eur …).

  4. Articolul prezinta o situatie din industrie din prisma angajatorilor mari. In felul lor au dreptate cand spun ca pierd proiecte din cauza faptului ca nu gasesc oameni buni (care sa lucreze pe bani putini), dar din perspectiva celor care isi ofera serviciile nu e asa.

    Daca s-ar crea o industrie diversificata, de produse software puternice ar aparea mai multe joburi si in zona de analiza, arhitectura, design, project management care in modelul “outsourcing” sau “serviciu” sunt slab reprezentate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *